14. Zone vulcanice active după anul 2000

Structura planșei 14

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru uscat și semnul convențional, generalizat, sub forma unui cerc cu un punct în mijloc, pentru craterele vulcanice. Urmărind harta, veți observa că vulcanii apar sigular sau grupați sub forma unui lanț. Numărul de vulcani activi în fiecare astfel de lanț este deseori mult mai mare decât numărul de puncte care se pot număra pe hartă.

Informații despre conținut

După anul 2000, numeroase zone vulcanice active din întreaga lume au fost monitorizate și au prezentat activitate semnificativă. Aceste zone sunt distribuite pe toate continentele și includ atât erupții de mare amploare, cât și activități vulcanice mai moderate.

Cele mai multe zone vulcanice active după anul 2000 se înregistrează în Cercul de Foc al Pacificului, considerată cea mai activă regiune vulcanică din lume, în care se află aproximativ 75% din vulcanii activi ai lumii. Acesta se întinde pe o lungime de aproximativ 40.000 km și cuprinde coastele și insulele care înconjoară Oceanul Pacific, incluzând mai multe zone vulcanice active: Indonezia, Japonia, Filipine, Noua Zeelandă, Alaska, Mexic și Chile. În continuare vom prezenta cei mai importanți vulcani activi din fiecare zonă vulcanică a Cercului de Foc al Pacificului.

În Indonezia sunt cunoscuți: Monte Merapi, Monte Sinabung, Monte Agung și Anak Krakatau. Monte Merapi, din Insula Java, a avut în anul 2010 una dintre cele mai devastatoare erupții, ucigând peste 300 de persoane și forțând evacuarea a zeci de mii de oameni. Monte Sinabung din Insula Sumatra a fost inactiv timp de sute de ani înainte de erupția din 2010. De atunci, a avut mai multe erupții violente și devastatoare, inclusiv în 2014 și 2016, care au dus la decese și evacuări masive. Monte Agung din Insula Bali a avut o erupție semnificativă în 2017-2018, care s-a soldat cu evacuarea a peste 100.000 de persoane din zonele afectate din jurul vulcanului. Anak Krakatau din zona strâmtorii Sunda a avut mai multe erupții în această perioadă însă, cea mai gravă a fost cea din anul 2018, când a cauzat un tsunami devastator în regiunea din jurul strâmtorii, provocând moartea a peste 400 de persoane.
În Japonia, mai mulți vulcani au avut erupții notabile după anul 2000. Unul dintre cei mai activi vulcani din Japonia, cu erupții frecvente este Monte Sakurajima. Acesta a erupt în 2009, 2010, 2013, 2016 și 2020. O altă erupție bruscă și devastatoare a fost cea a vulcanului Monte Ontake, din 27 septembrie 2014, care a surprins turiștii pe munte. A fost cea mai fatală erupție vulcanică din Japonia în ultimele decenii, cu 63 de persoane decedate.
Cele mai notabile erupții vulcanice din Filipine au fost în Insula Luzon. Este vorba despre vulcanii Monte Mayon și Monte Taal. Monte Mayon a avut mai multe erupții care au dus la evacuări în masă a populației. Se remarcă seriile de erupții din 2000, 2001, 2006, 2009 și 2018. La erupția din 2018 au fost evacuate peste 80.000 de persoane, în timp ce regiuni întinse au fost acoperite cu cenușă vulcanică. O altă erupție majoră a fost a vulcanului Taal, produsă în ianuarie 2020, ducând la evacuarea a mii de persoane și afectând serios regiunea înconjurătoare prin emisii masive de cenușă și activitate seismică.
Noua Zeelandă este bine pregătită pentru a face față erupțiilor vulcanice datorită monitorizării continue și a planurilor de evacuare bine stabilite. Totuși, activitatea vulcanică continuă să prezinte un risc semnificativ pentru populație și infrastructură. Una dintre cele mai tragice erupții vulcanice din istoria recentă a Noii Zeelande a fost cea de pe 9 decembrie 2019 a vulcanului White Island (Whakaari) din Insula de Nord, care a cauzat decesul a 22 de persoane și rănirea altor zeci de turiști aflați pe insulă în acel moment. Vulcanul a mai avut erupții minore, cu emisii de cenușă și gaze în 2012 și 2016.
În Alaska, cei mai mulți vulcani activi se găsesc în Insulele Aleutine. Dintre aceștia enumerăm vulcanii: Okmok și Kasatochi cu erupții în 2008, Cleveland cu erupții în 2011, 2013, 2014, 2017, Bogoslof cu erupții în 2016-2017. În Peninsula Alaska vulcanul Monte Pavlof a erupt în 2013, 2014 și 2016, provocând emisii masive de cenușă, care au afectat traficul aerian.
În Mexic, cel mai cunoscut vulcan activ, situat în apropiere de Ciudad de México și Puebla, este vulcanul Popocatépetl. Acesta a avut două erupții majore, una în decembrie 2000 și alta în martie 2019, cu emisii majore de cenușă și lavă, forțând evacuări și provocând închideri temporare ale aeroporturilor. Pe lângă acestea, în 2005, 2006 și 2012 a avut o serie de erupții minore cu emisii de cenușă vulcanică.
Munții Anzi, care se întind de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud, găzduiesc mai mulți vulcani activi, situați pe teritoriul mai multor state: Chile, Argentina, Ecuador, Peru, Columbia și Bolivia. Dintre acestea, în Chile sunt cunoscute erupțiile vulcanilor Villarrica și Calbuco, din 2015, cu emisii masive de cenușă, afectând traficul aerian și forțând evacuări ale populației.

Exceptând Cercul de Foc al Pacificului, vulcani activi după anul 2000 mai există și în Europa, pe coasta de est a Africii, în Insulele Canare din nord-vestul Africii și în estul Antarcticii. Islanda, prin poziția sa geografică pe Dorsala Medio-Atlantică este una dintre cele mai active regiuni vulcanice din lume. Mai mulți vulcani ai Islandei au avut erupții vulcanice recente, dar cea mai puternică a fost înregistrată în sudul insulei, în anul 2010. Este vorba despre erupția vulcanului Eyjafjallajökull, în urma căreia a fost întrerupt traficul aerian în Europa pentru mai multe săptămâni din cauza emisiilor masive de cenușă vulcanică. Și în Europa de Sud, în Italia, există doi vulcani activi: Etna și Stromboli. Vulcanul Etna, cu o altitudine de 3329 m, are o activitate vulcanică intensă, cu foarte multe erupții însoțite de emisii de lavă și cenușă. Ultima serie de erupții spectaculoase ale acestui vulcan au avut loc în 2020-2021. Vulcanul Stromboli este și el recunoscut pentru erupțiile vulcanice explozive care-i poartă numele (erupțiile stromboliene) care au avut loc în 2007, 2014, 2019 și 2020-2021.

În estul Africii, mai ales în regiunea Marelui Rift African se găsesc mai mulți vulcani activi datorită activității tectonice intense. Dintre aceștia, amintim vulcanul Ol Doinyo Lengai din Tanzania, unul dintre puținii vulcani de pe glob care produce lavă natrocarbonată (lavă nativă), ultima sa erupție având loc în 2007, respectiv vulcanul Nyiragongo din Republica Democrată Congo care este unul dintre cei mai activi și periculoși vulcani din lume, cunoscut pentru lacul său de lavă permanent și pentru erupțiile sale violente. Ultima erupție majoră a avut loc în 2002, când o coloană de lavă a distrus părți ale orașului Goma și a forțat evacuarea a sute de mii de oameni. În Insulele Canare din nord-vestul Africii, cel mai cunoscut vulcan este Teide, care după anul 2000 a avut doar o activitate fumarolică, însă este monitorizat constant de Institutul Vulcanologic din Insulele Canare și de Institutul Geografic Național al Spaniei, pentru a detecta semne de activitate vulcanică și pentru a proteja populația locală și turismul din zonă.

În Antarctica, în special în regiunile acoperite de gheață din interiorul continentului, activitatea vulcanică nu este bine documentată sau înțeleasă din cauza dificultăților de acces și a lipsei de date geologice detaliate. Cu toate acestea este cunoscut vulcanul Erebus de 3794 m situat în Insula Ross din Antarctica. Erebus este un stratovulcan activ, având una dintre cele mai lungi perioade de activitate continuă dintre toți vulcanii din lume. Și acesta, emite lava natrocarbonată (lavă nativă) în loc de silicat. Activitatea sa vulcanică este monitorizată de Institutul de Cercetări Antarctice din Noua Zeelandă pentru a evalua riscurile potențiale pentru cercetători și pentru a înțelege procesele geologice unice ale Antarcticii.