Cuprins

16. Insule naturale și artificiale

Structura planșei 16

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru uscat și semnul convențional, generalizat, sub forma unui cerc cu un punct în mijloc, pentru craterele vulcanice.

Pe planșă sunt reprezentate două insule. În partea stângă este insula vulcanica Iturup, de aproximativ 20 de km lungime, pe care există mai mulți vulcani.

În partea dreaptă este desenat un cerc. În interiorul cercului este reprezentată insula artificială Palm Jumeirah, sub forma unui palmier înconjurat de alte porțiuni de uscat. Ea este mult mai mică în realitate, circumferința dată de cerc fiind egală cu cea a unui crater de pe insula naturală Iturup. Lipsa de textură din preajma uscatului reprezintă apa.

Informații despre conținut

Insulele sunt suprafețe de uscat înconjurate din toate părțile de apă. Ele pot fi situate în oceane, mări, râuri sau lacuri, pot varia semnificativ ca mărime și pot găzdui o mare varietate de ecosisteme și habitate. După factorul genetic principal, insulele pot fi naturale sau antropice.

Insulele naturale, create de diferiți factori naturali, sunt de mai multe tipuri: continentale, oceanice, coraligene, fluviale, lacustre și insule barieră. Insulele continentale sunt părți ale platformei continentale, înconjurate de apă. De obicei, sunt insule mari și pot fi legate de continente în timpul perioadelor cu nivel scăzut al mării. Insulele oceanice sunt formate prin activitatea vulcanică sau tectonică și sunt situate departe de marginile continentale. Ca exemple ar fi Islanda, Insulele Hawaii sau Insula Iturup din arhipelagul Kurile. Insulele coraligene, denumite și atoli, sunt formate din resturi de corali și, de obicei, asociate cu recifele de corali. Situate în râuri, insulele fluviale sunt formate din sedimente depuse de apă. Insulele lacustre sunt formate tot din sedimente depuse de apă, doar că se află localizate în lacuri. Insulele mai alungite și înguste, formate prin depunerea nisipurilor și sedimentelor de-a lungul coastei sunt insulele barieră.

A doua categorie, insulele artificiale, sunt create de om în diferite scopuri: pentru extinderea teritoriului, construcții de locuințe sau infrastructură. Cele mai cunoscute la nivel mondial sunt Insulele Palm Jumeirah din Dubai și Insulele Odaiba din Japonia.

În cele ce urmează, vom prezenta o insulă naturală (insula vulcanică Iturup) și o insulă artificială (Palm Jumeirah din Dubai).

Insula Iturup este una dintre cele mai mari insule din arhipelagul Kurile, situată în nord-vestul Oceanului Pacific, între Peninsula Kamceatka din Rusia și Insula Hokkaido din Japonia. Insula a fost sub control japonez până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost ocupată de forțele sovietice. Disputa teritorială între Rusia și Japonia cu privire la insulele Kurile, inclusiv Iturup, rămâne nerezolvată până în prezent, fiind un subiect de importanță geopolitică majoră care afectează relațiile bilaterale dintre cele două țări. Insula de origine vulcanică are o lungime de aproximativ 200 km și o lățime de circa 27 km. Iturup are un relief montan, cu numeroși vulcani activi și inactivi, cu caldere, lacuri vulcanice și izvoare termale. Punctul cel mai înalt este vulcanul Stokap de 1634 m altitudine. Activitatea vulcanică din insulă contribuie la formarea solurilor fertile și indică prezența unor resurse minerale valoroase.

Insula artificială Palm Jumeirah este una dintre cele mai cunoscute insule artificiale din lume, situată în largul coastei Dubaiului, în Emiratele Arabe Unite. Este parte dintr-un proiect mai amplu de dezvoltare imobiliară numit Palm Islands, care include alte două insule similare: Palm Jebel Ali și Palm Deira. Construcția insulei a început în anul 2001 și a fost inaugurată oficial în 2008, deși unele investiții au continuat și după această dată. Designul insulei a fost realizat de Helman Hurley Charvat Peacock/Architects, o firmă de arhitectură și planificare urbană cu sediul în Orlando, Florida, Statele Unite. Firma este renumită pentru proiectele sale de arhitectură inovatoare și planificare urbană la scară largă, inclusiv dezvoltări comerciale, rezidențiale, recreative și de divertisment. Insula are forma unui palmier stilizat, cu un trunchi central și 16 fronde, adică ramificații, care se extind din trunchiul central și împreună formează aspectul de frunze ale palmierului. Aceste fronde găzduiesc numeroase vile de lux, resorturi și plaje private, fiecare având acces la apă. Palmierul este înconjurat de o semicoroană de protecție. Palm Jumeirah are 5 km lungime și 5,5 km lățime, devenind o atracție turistică majoră și contribuind semnificativ la economia Dubaiului. Insula este un exemplu remarcabil de inginerie și arhitectură modernă, reprezentând ambiția Dubaiului de a crea atracții unice și de a se poziționa ca un lider global în turism și dezvoltare imobiliară. Aceasta a devenit un simbol iconic al orașului, atrăgând vizitatori și investitori din întreaga lume. Construcția Palm Jumeirah a avut efecte majore asupra mediului marin, inclusiv distrugerea unor habitate de corali și creșterea turbidității apei. Totuși, eforturile de refacere ecologică au inclus crearea de recife artificiale pentru a compensa pierderile.

Insulele sunt printre cele mai vulnerabile regiuni la efectele schimbărilor climatice dar și adăposturi importante pentru biodiversitate, jucând un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic global.