Cuprins

2. Printre stele

Structura planșei 2

Planșa 2 prezintă patru dintre cele mai cunoscute constelații: Ursa Mare, Ursa Mică, Cassiopeia și Lebăda. Ele sunt desenate împreună cu arealul care le aparține pe bolta cerească. În interiorul arealului, stelele cele mai importante sunt desenate sub formă de cerc cu punct în mijloc și sunt legate între ele printr-o linie. Stelele mai puțin importante sunt reprezentate doar prin puncte și sunt așezate acolo unde apar pe cerul nopții.

Informații despre conținut

Constelațiile sunt grupuri de stele pe care oamenii le-au identificat și denumit de-a lungul timpului, bazându-se pe formele și modelele create de aceste stele pe cerul nopții. Cele mai vechi constelații au fost create de sumerieni, în urmă cu aproximativ 4000 de ani, iar mai târziu au fost preluate și adaptate de greci. Tocmai datorită acestui fapt, multe dintre denumirile moderne ale constelațiilor și stelelor provin din mitologia greacă și latină.

În perioada modernă, mai exact în secolul al XX-lea, Uniunea Astronomică Internațională a standardizat 88 de constelații oficiale, împărțite astfel încât fiecare stea de pe cer să aparțină uneia dintre ele. Dintre aceste constelații, enumerăm câteva: Andromeda, Capricornus, Carina, Hercules, Hydra, Indus, Lyra, Orion, Phoenix, Triangulum, Tucana și, bineînțeles, cunoscutele Ursa Mare, Ursa Mică, Cassiopeia și Lebăda.

Constelația Ursa Mare este cunoscută popular și sub denumirea de Carul Mare, datorită formei sale distinctive de car. Cuprinde multe stele, 19 dintre ele sunt mai importante și pot fi observate uneori chiar fără ajutorul telescopului. Această constelație este vizibilă pe cerul nopții din emisfera nordică tot timpul anului, dar cel mai bine se poate observa primăvara, în nopțile senine. Datorită acestui fapt a fost folosită de către marinari și exploratori pentru navigație, cu ajutorul său indentificându-se foarte ușor direcția Nord. Ursa Mare are și o semnificație culturală foarte importantă, de prezența ei pe cer fiind legate numeroase mituri și legende. De exemplu, în mitologia greacă, constelația o reprezintă pe Callisto, o nimfă care a fost transformată într-un urs de către Hera, soția lui Zeus. Pentru a o proteja, Zeus a ridicat-o pe Callisto pe cer, unde a devenit constelația Ursa Major (Ursa Mare).

Constelația Ursa Mică este cunoscută popular și sub denumirea de Carul Mic, datorită formei asemănătoare cu un car mic cu patru roți și o coadă lungă care se curbează în jurul Polului Nord ceresc. Este formată din 7 stele principale, în capătul mânerului carului fiind steaua Polaris sau steaua Nordului, numită astfel datorită poziției sale aproape de polul nord ceresc, la o distanță de cca 430 de ani lumină de Pământ. Fiind cea mai strălucitoare din constelație, Polaris este o stea importantă pentru navigație, marcând aproape exact nordul geografic. Deoarece este circumpolară pentru emisfera nordică, această constelație este vizibilă pe tot parcursul anului, dar este cel mai bine observată în nopțile senine și lipsite de lumina Lunii.

Cassiopeia este una dintre cele mai ușor de recunoscut constelații datorită formei sale distinctive de “W” sau “M”. Este alcătuită din 5 stele principale, dintre acestea, Alpha Cassiopeiae sau Schedar este cea mai strălucitoare, o gigantă portocalie, situată la aproximativ 228 de ani lumină de Pământ. Constelația este numită după regina Cassiopeia din mitologia greacă, mama Andromedei. Conform legendei, Cassiopeia și fiica ei s-au lăudat că sunt mai frumoase decât nimfele mării, iar zeii, furioși din cauza aroganței sale, au condamnat-o să fie legată de un tron pe cer, unde trebuie să petreacă jumătate din timp răsturnată, ca pedeapsă pentru vanitatea ei.

Lebăda se numără printre cele mai vechi constelații, fiind cunoscută încă din antichitate. Este vizibilă în special vara, iar forma sa este adesea comparată cu o lebădă în zbor sau cu o cruce mare, numită și Crucea Nordului. Este formată din 11 stele principale, Albireo fiind ciocul lebedei, iar steaua Deneb, coada lebedei. În mitologia greacă, constelația Lebăda este asociată cu Zeus, care s-a transformat într-o lebădă pentru a o seduce pe Leda, soția regelui Tyndareus al Spartei. Din unirea celor doi s-au născut gemenii Castor și Pollux (constelația Gemeni), precum și Elena din Troia.

Constelațiile reprezintă un exemplu remarcabil al modului în care oamenii au folosit cerul pentru a-și explica și a-și organiza lumea. Ele reflectă povești și mitologii diverse, arătând importanța cerului nocturn în diferite culturi. Studiul constelațiilor a evoluat de la mitologie la știință. Dacă inițial acestea erau folosite pentru povești și navigație, în prezent sunt esențiale pentru astronomia modernă, ajutând astronomii să cartografieze cerul și servind ca puncte de referință pentru explorarea spațiului.