Cuprins

28. Deșerturile pe Glob

Structura planșei 28

Sub titlu, legenda prezintă două texturi, textura pentru ocean și textura pentru deșert. Suprafețele lipsite de textură din hartă reprezintă zone de uscat lipsite de deșerturi. Deșerturile prezentate pe hartă sunt codificate printr-un număr, explicat în legendă. Acestea sunt: 1 Colorado, 2 Atacama, 3 Karakum, 4 Gobi, 5 Thar, 6 Sahara, 7 Rub Al Khali, 8 Namib, 9 Marele Deșert Victoria.

Informații despre conținut

Deșerturile sunt regiuni geografice caracterizate prin precipitații extrem de reduse, adesea mai puțin de 250 mm pe an, și, în consecință, o vegetație foarte limitată și condiții de viață dificile pentru majoritatea organismelor. Acestea acoperă aproximativ o treime din suprafața terestră a Pământului și pot fi găsite pe toate continentele, la latitudini și altitudini diferite. Deșerturile se clasifică în mai multe tipuri, în funcție de factorii climatici și geografici care le influențează. Astfel, pe Glob există: deșerturi calde sau subtropicale, de regulă situate între cele două Tropice și caracterizate prin temperaturi foarte ridicate în timpul zilei și foarte scăzute noaptea și precipitații extrem de reduse (de exemplu Sahara, Rub al Khali, Thar); deșerturi reci sau polare, situate la poli, unde climatul este foarte rece (Deșertul Antarctic și Arctic); deșerturi de mare altitudine sau montane, aflate la altitudini ridicate unde temperaturile și precipitațiile sunt scăzute (Deșertul Ladakh din nordul Indiei sau Mojave din vestul Statelor Unite); deșerturi de coastă, situate de-a lungul plajelor, unde curenții oceanici reci reduc umiditatea și precipitațiile (Atacama, Namib, Marele Deșert Victoria); deșerturi continentale, amplasate în regiunile interioare ale continentelor, cu precipitații reduse și variații mari de temperatură (Gobi, Karakum) și deșerturi semiaride, cu precipitații mai însemnate decât în deșerturile tipice, dar insuficiente pentru a susține vegetația densă (Deșertul Colorado). În cele ce urmează, vom prezenta pe scurt deșerturile numerotate de la 1 la 9, pe planșa 28.

1. Deșertul Colorado se extinde pe o suprafață de circa 100.000 km², în sud-vestul Statelor Unite. Peisajul este extrem de variat, incluzând dune de nisip, canioane adânci, platouri stâncoase, și văi aride, iar altitudinile variază între 300 și 3.000 de m. Cele mai faimoase formațiuni sunt Defileul Colorado, Valea Morților și Parcul Național Grand Canyon. Clima este extrem de aridă, cu precipitații sub 200 mm și temperaturi care pot depăși 50°C în timpul verii. Printre speciile notabile de plante se numără cactușii gigantici Saguaro, care pot atinge înălțimi impresionante de până la 15-20 de metri și pot trăi până la 150-200 de ani. Deșertul Colorado a servit ca loc de testare pentru rovere și alte vehicule și tehnologii spațiale, datorită terenului său izolat și asemănării cu peisajele marțiene.
2. Pe coastele vestice ale Americii de Sud, în nordul statului Chile și sud-vestul Boliviei, se află Deșertul Atacama, considerat cel mai arid loc de pe Pământ. Se spune că unele părți ale deșertului nu au primit precipitații semnificative de peste 400 de ani. Peisajul include dune de nisip extinse, câmpii pietroase și soluri sărate. Salar de Atacama, de exemplu, este unul dintre cele mai sărate locuri de pe planetă. Unele părți ale deșertului Atacama conțin oaze naturale rare, unde izvoare subterane asigură apă pentru vegetația și viața sălbatică. Datorită condițiilor sale climatice excepționale, cu cerul clar și puțină poluare, deșertul Atacama este un loc ideal pentru observații astronomice.
3. Deșertul Karakum este situat în sud-vestul Asiei Centrale, iar cea mai mare parte din suprafața sa de 350.000 km² este localizată în Turkmenistan. Deșertul conține resurse importante de petrol și gaze naturale, exploatate extensiv în anumite zone. De-a lungul istoriei a jucat un rol important în rutele de tranzit și comerț dintre Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Europa. Este traversat de unul dintre cele mai lungi canale de irigații din lume, Canalul Karakum, de 1.300 km lungime, construit în anii 1950 pentru a aduce apă din râul Amu Darya. Una dintre cele mai cunoscute atracții ale deșertului Karakum este “Poarta de Foc” sau “Poarta Iadului”, o gaură mare în pământ care arde continuu de peste 40 de ani. A fost creată accidental în anii 1970 în timpul unui foraj de gaze naturale și a fost lăsată să ardă din motive de siguranță. Este situată în apropierea satului Derweze din Turkmenistan și constituie o atracție turistică populară.
4. Tot în Asia, în sudul Mongoliei și nordul Chinei se află unul dintre cele mai uscate deșerturi din lume, Deșertul Gobi, extins pe o suprafață de 1.295.000 km². Peisajul include regiuni cu dune de nisip în partea de sud, pajiști de stepă în nord și est, și munți în vest. Temperaturile pot varia de la peste 40°C în timpul verii până la sub -40°C în timpul iernii. Deșertul Gobi este renumit pentru descoperirile sale paleontologice din anii 1920 - 1930, inclusiv fosile de dinozauri sau scheletul parțial fosilizat al unui hominid primitiv, cunoscut sub numele de “Omul de Gobi”. Deșertul Gobi se confruntă cu provocări legate de dezvoltarea umană și schimbările climatice, iar eforturile de conservare sunt în creștere pentru a proteja habitatele fragile și speciile amenințate care trăiesc acolo.
5. Deșertul Thar, supranumit și “Marea de Nisip” se întinde în principal în statele Rajastan din nord-vestul Indiei și Sind din sud-estul Pakistanului. Are o suprafață de 200.000 km², din care 85% se află în India și restul în Pakistan. Dunele de nisip din deșertul Thar pot atinge înălțimi de până la 150 de metri și se mișcă constant din cauza vânturilor. Această mișcare schimbă peisajul și face ca unele zone să devină mai puțin accesibile. Thar este unul dintre cele mai populate deșerturi din lume, cu peste 40 de milioane de locuitori. Aceasta se datorează în mare parte nomadismului și agriculturii tradiționale care s-au adaptat la condițiile deșertice. Locuitorii deșertului au dezvoltat tehnici de irigație și conservare a apei pentru a cultiva grâul, orzul și mazărea. Deșertul Thar este o destinație populară pentru turiștii care doresc să exploreze cultura locală, arhitectura forturilor medievale, piețele tradiționale și festivalurile colorate, cum ar fi Festivalul Cameliei din Pushkar.
6. În nordul Africii, pe o suprafață de 9,2 milioane km², se află cel mai mare deșert al lumii, Deșertul Sahara. Întins pe teritoriul a 11 țări și cunoscut pentru clima sa extrem de aridă, deșertul cuprinde mai multe tipuri de peisaje, cum ar fi: dune de nisip (erguri), câmpii pietroase (reguri), platouri stâncoase (hamade), văi uscate (wadi) și oaze. În Sahara există multe lanțuri muntoase care adăpostesc specii de plante și animale rare: Munții Ahaggar, din Algeria, Munții Tibesti, din Ciad, și Munții Aïr, din Niger, cu vârfuri de peste 3.000 m. Furtunile de nisip din Sahara sunt frecvente și pot transporta nisip și praf pe distanțe mari, inclusiv până în Europa și America de Nord, unde pot afecta climatul și calitatea aerului. Sub deșertul Sahara există mari rezerve de apă subterană care alimentează oazele, astfel încât deșertul este locuit de diverse grupuri etnice, inclusiv tuaregii, cunoscuți pentru cultura lor nomadă și tradițiile bogate. Aceștia sunt adesea denumiți “oamenii albaştri”, datorită veșmintelor lor colorate în albastru. Destinațiile turistice populare din Sahara includ orașe-oaze precum Siwa în Egipt, Merzouga în Maroc și Timbuktu în Mali, fiecare oferind o privire unică asupra vieții și culturii deșertului. Îngrijorător este faptul că Sahara s-a extins în ultimele decenii, consecință a schimbărilor climatice, a defrișărilor și suprapășunatului. Procesul de deșertificare amenință habitatele și comunitățile umane din regiunile limitrofe.
7. Rub al Khali este considerat cel mai mare deșert cu nisip continuu din lume, acoperind în Peninsula Arabică aproximativ 650.000 km². Este renumit pentru dunele sale de nisip impresionante, care formează vaste câmpuri de dune (erguri). Aceste dune sunt printre cele mai înalte și mai mari din lume, depășind 300 m înălțime. Deșertul este cunoscut și sub numele de “Cartierul Gol” datorită lipsei aproape totale de apă și vegetație, ceea ce face ca regiunea să fie una dintre cele mai pustii de pe Pământ. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor, diverse triburi nomade, inclusiv beduinii, au traversat și au locuit în Rub al Khali. În prezent, aici se află importante resurse de petrol și gaze naturale, ceea ce face ca regiunea să fie de mare interes economic pentru țările învecinate.
8. În sudul Africii, de-a lungul unei fâșii de coastă de circa 2.000 km, în Namibia, sudul Angolei și nordul Africii de Sud, se află Deșertul Namib. Este considerat cel mai vechi deșert din lume, având o vârstă de cel puțin 55 de milioane de ani. Acest lucru înseamnă că a existat sub formă de deșert încă din timpul epocii dinozaurilor. O trăsătură distinctivă a climatului Namibului este ceața densă care provine din Oceanul Atlantic și pătrunde în interiorul deșertului, fiind o sursă crucială de apă pentru multe dintre plantele și animalele de aici. De exemplu, în acest deșert vegetează welwitschia, o plantă endemică și emblematică, care poate trăi până la 1.000 de ani, tocmai datorită umidității provenite de la ceața atlantică. Partea de nord a deșertului, cunoscută sub numele de Coasta Scheletelor, este faimoasă pentru epavele de nave eșuate în condiții dure, fiind considerată unul dintre cele mai inospitaliere locuri de pe planetă.
9. Marele Deșert Victoria din Australia acoperă o suprafață de circa 424.200 km² și are un peisaj variat, cu dune longitudinale și câmpii erbacee intercalate (datorită precipitațiilor rare, care adesea apar sub formă de furtuni). Fauna deșertului include multe specii endemice, precum cangurii roșii, emu sau varanii. În anumite perioade ale anului, solul deșertului este acoperit de milioane de floricele mici și colorate, cunoscute sub numele de “bomboane de nisip”. Aceste flori atrag insecte și păsări, creând un peisaj cu totul diferit de cel deșertic. Deșertul găzduiește și lacuri sărate, care se umplu rar cu apă și devin habitate temporare pentru diverse specii de păsări migratoare. Marele Deșert Victoria este locuit de mii de ani de popoarele aborigene, iar cândva a fost parte a unei regiuni acoperite de păduri tropicale și mări interioare. De-a lungul milioanelor de ani, schimbările climatice și tectonice au transformat această zonă într-un deșert arid.

Deșerturile reprezintă nu doar locuri deosebit de interesante din punct de vedere ecologic și geografic, dar și ecosisteme esențiale pentru echilibrul global al mediului, prin stocarea carbonului și influențarea modelelor de precipitații. Ele sunt, de asemenea, locuri de patrimoniu cultural și spiritual pentru comunitățile indigene, care au dezvoltat cunoștințe și practici de supraviețuire, adaptate la aceste medii dure.