Cuprins

36. Profilul reliefului Americii de Nord

Structura planșei 36

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru trei trepte altitudinale, aceleași de pe harta formelor majore de relief (planșa 35), respectiv: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și mai mare de 800 de m.

Planșa prezintă sub forma unui grafic o secțiune transversală prin continentul America de Nord, de la vest la est, în zona mediană.

Graficul este compus din două axe, una orizontală, care măsoară lungimea profilului, din 500 în 500 de km, și una verticală, care măsoară înălțimea profilului, din 500 în 500 de m. Citirea lungimii și înălțimii de pe grafic se face din stânga spre dreapta și de jos în sus. Lungimea totală este de aproximativ 4000 de km, iar înălțimea maximă a zonelor traversate este de circa 2500 de m. Urmărind linia de profil din interiorul graficului, observăm că ea urcă și coboară, arătându-ne aspectul formelor de relief pe care le străbate. Textura de pe grafic ne spune în ce categorie de înălțime se încadrează fiecare sector străbătut, iar etichetele de deasupra ne indică numele acestora: Munții Stâncoși, Podișul Preeriilor, Câmpia Mississippi, Munții Apalași.

Informații despre conținut

Realizarea unui profil transversal al reliefului are un rol important în înțelegerea și analizarea caracteristicilor geografice ale unei regiuni. Acesta oferă o vedere clară asupra modului în care relieful se schimbă pe o anumită linie sau traseu, permițând o interpretare mai detaliată și precisă a formelor de relief și a proceselor geologice implicate. Iată motivul pentru care am realizat un profil transversal al reliefului prin partea mediană a continentului nord american.

Profilul este realizat de pe coasta de vest până pe coasta de est a continentului, pe o lungime de aproximativ 4000 de km. Direcția profilului transversal a fost stabilită astfel, cu scopul de a surprinde toate treptele și particularitățile reliefului din America de Nord. Cele mai însemnate particularități pe care un astfel de profil le pune în evidență sunt distanța pe care se desfășoară o anumită unitate de relief, altitudinea medie și maximă la care ajunge, precum și aspectul unității de relief caracterizat de gradul de fragmentare sau aplatizare. Pornind de la aceste considerente, profilul realizat de noi începe la vest cu Munții Stâncoși care se întind pe o distanță de circa 1700-1800 km, de pe coasta pacifică spre interiorul continentului. În acest sector al Munților Stâncoși, altitudinea maximă se apropie de 2500 m. Totodată, relieful este foarte fragmentat, cuprinzând vârfuri ascuțite, separate de văi adânci, aspect care evidențiază atât particularitățile formării acestor munți, cât și structura lor geologică. Munții Stâncoși sunt munți tineri, înălțați în urmă cu 80-55 milioane de ani prin acțiunea forțelor tectonice, dar și prin activitatea vulcanică, eroziune și sedimentare. Altitudinea lor ridicată este explicată, nu doar de faptul că sunt munți tineri, puțin erodați, ci și de prezența rocilor dure, predominant metamorfice și magmatice, rezistente la eroziune.

La trecerea dinspre spațiul montan către cel de câmpie, se află o treaptă intermediară de relief, cea de podiș. Este vorba despre Podișul Preeriilor, extins pe o lungime de aproximativ 800 km între Munții Stâncoși și Câmpia Mississippi. Se observă faptul că, la contactul cu muntele, altitudinea podișului este mai mare, în jur de 1000 de m, scăzând progresiv spre est, unde ajunge la circa 500 m altitudine, la contactul cu câmpia. Spre deosebire de treapta montană de la vest, relieful acestui podiș este relativ plat sau ușor ondulat, în mare parte datorită depozitelor de sedimente lăsate de ghețarii care au acoperit regiunea în timpul ultimei perioade glaciare.

Spre est, profilul traversează Câmpia Mississippi pe o distanță de aproximativ 1000 km. Aici altitudinea se menține constantă, în jurul valorii de 500 m iar aspectul reliefului este unul foarte plat, consecință a faptului că această treaptă de relief s-a format printr-o serie de procese geologice și hidrologice care au avut loc de-a lungul milioanelor de ani. Practic, Câmpia Mississippi s-a format prin procesele de eroziune și depunere a sedimentelor transportate de fluviul Mississippi și afluenții săi. Fluviul a erodat materialul din regiunile muntoase și a transportat aceste sedimente în aval, depunându-le în câmpie. La acest aspect se adaugă și variațiile cursurilor de apă din perioadele glaciare și interglaciare. În timpul perioadelor glaciare, ghețarii care au acoperit nordul Americii de Nord au influențat nivelul mării și cursurile râurilor. Topirea ghețarilor a generat cantități mari de apă care au contribuit la eroziune și la transportul sedimentelor. În perioadele interglaciare, când nivelul mării a crescut, sedimentele au fost depuse în câmpie.

Cel mai estic sector al profilului îl reprezintă un alt sector montan, Munții Apalași care coboară până pe coasta atlantică a continentului. Spre deosebire de munții din vest, aceștia au altitudini mult mai joase, de multe ori altitudinea unor dealuri de aproximativ 800 m și sunt mai puțin fragmentați. Aceste aspecte se datorează faptului că Munții Apalași sunt munți vechi, formați acum aproximativ 480 milioane de ani. Fiind considerați printre cei mai vechi munți de pe planetă, de-a lungul timpului au fost supuși eroziunii continue, ceea ce a dus la reducerea înălțimii lor și la formarea unui relief ondulat și neted.