Cuprins

41. Profilul reliefului Americii de Sud

Structura planșei 41

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru trei trepte altitudinale, aceleași de pe harta formelor majore de relief (planșa 40), respectiv: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și mai mare de 800 de m.

Planșa prezintă sub forma unui grafic o secțiune transversală prin continentul America de Sud, de la vest la est, în zona mediană.

Graficul este compus din două axe, una orizontală, care măsoară lungimea profilului, din 500 în 500 de km, și una verticală, care măsoară înălțimea profilului, din 500 în 500 de m. Citirea lungimii și înălțimii de pe grafic se face din stânga spre dreapta și de jos în sus. Lungimea totală este de aproximativ 2.500 de km, iar înălțimea maximă a zonelor traversate este de aproximativ 3.000 de m.

Urmărind linia de profil din interiorul graficului, observăm că ea urcă și coboară, arătându-ne aspectul formelor de relief pe care le străbate. Textura de pe grafic ne spune în ce categorie de înălțime se încadrează fiecare sector străbătut, iar etichetele de deasupra ne indică numele acestora: Podișul Brazilian, Câmpia La Plata și Munții Anzi.

Informații despre conținut

Pentru a înțelege mai bine peisajul natural de pe continentul sud-american, am realizat un profil transversal în zona mediană a continentului, reprezentat prin linia de pe planșa 40 și prin graficul de pe planșa 41. Acest profil este situat în partea central-sudică a continentului și se desfășoară pe o lungime de aproximativ 2.500 km, de pe coasta pacifică din vest, până pe coasta atlantică din est, încercând să surprindă toate particularitățile distribuției altitudinale a reliefului din America de Sud. La o privire de ansamblu asupra profilului, se evidențiază clar faptul că vestul continentului are un relief foarte înalt și fragmentat, muntos, în timp ce partea centrală și estică este dominată de altitudini scăzute și un grad ridicat de aplatizare a unităților majore de relief.

De la vest, adică din partea stângă a graficului de pe planșa 41, profilul începe cu o treaptă de relief joasă, o fâșie de aproximativ 100 de km lungime de câmpie litorală. Este câmpia litorală pacifică. Aceasta este mărginită de vestul lanțului Munților Anzi. În acest sector, munții dețin o lungime de aproximativ 700 km pe direcție vest-est. Sectorul reprezentat aici cuprinde Anzii din nordul statelor Chile și Argentina, cu altitudini de până la 3.000 m. Aceștia sunt parte a “Centurii de Foc a Pacificului,” o zonă cu activitate seismică și vulcanică intensă. Activitatea vulcanică este mai intensă în Chile, iar pe teritoriul acestui stat, Anzii cuprind particularități altitudinale diferite. Astfel, la contactul direct cu câmpia litorală pacifică se află Cordiliera de Coastă, o subunitate a Anzilor, cu altitudini mai mici și relief mai domol. Pe profilul de pe planșa 41, aceasta este corespunzătoare altitudinilor de 1.000 m. Cordiliera de Coastă se continuă spre est cu Cordiliera Principală, cea mai înaltă parte a Anzilor din Chile, urmând ca altitudinea să crească și mai mult în Anzii din Argentina, unde ajunge la 3.000 m. Aici relieful este și foarte fragmentat de așa-numitele quebradas, adică văi adânci și abrupte, formate prin eroziunea râurilor.

Trecerea către următoarea treaptă de relief, Câmpia La Plata, se realizează destul de abrupt. La contactul cu muntele, unitatea de câmpie ajunge până spre 500 m, urmând să scadă în altitudine până la 200 m sau chiar mai puțin. Pe profil deține o lungime de circa 1.000 – 1.100 km și este evident aspectul plat sau ușor ondulat al reliefului, condiționat de o geologie sedimentară, cu nisipuri, pietrișuri și argile depuse peste gresii și calcare. Practic, această unitate de relief a funcționat ca un bazin de sedimentare între Munții Anzi și coasta atlantică.

Spre est, câmpia se continuă cu Podișul Brazilian pe o distanță de circa 750 km, până la Oceanul Atlantic. Jumătatea vestică a podișului, pe aproximativ 500 km, este mai joasă, în jur de 600 – 700 m, pentru ca în sectorul estic să depășească 800 m altitudine. Podișul Brazilian este parte a Scutului Brazilian, una dintre cele mai vechi regiuni geologice ale lumii, cu roci precambriene care datează de peste 2 miliarde de ani. Altitudinea joasă este dată de prezența rocilor sedimentare mai puțin rezistente la eroziune, iar altitudinea mai mare este susținută de rocile dure, care au rămas ca niște inselberguri sau insule de roci rezistente la eroziune. De aici și gradul de fragmentare a podișului.

Profilul transversal al Americii de Sud dezvăluie o complexitate geologică și geomorfologică remarcabilă, evidențiind interacțiunea dintre diferitele procese tectonice, vulcanice și de eroziune care au modelat continentul de-a lungul milioanelor de ani.