45. Relieful major din Europa

Structura planșei 45

Sub titlu, legenda prezintă texturile pentru trei trepte altitudinale: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și peste 800 de m.

Unitățile de relief principale sunt numerotate pe hartă și explicate în partea dreaptă a planșei. Explorarea se face de sus în jos și de la stânga la dreapta. Cifrele de pe hartă indică:

Meseta Spaniolă
Munții Pirinei
Munții Alpi
Câmpia Panonică
Munții Carpați
Câmpia Nord Europeană
Podișul Central Rus
Podișul Volgăi
Câmpia Europei de Est
Munții Ural
Munții Scandinaviei

Continentul este traversat de o linie întreruptă în zona mediană. Acesta este traseul parcurs de profilul de înălțime detaliat în planșa 46.

Informații despre conținut

Europa este un continent al altitudinilor joase de relief, aproximativ 90% din suprafața sa fiind sub 800 m altitudine. Dacă analizăm planșa 45 ne putem da seama cu ușurință că acest continent poate fi divizat în două jumătăți: partea central-nordică și estică este Europa joasă, cu unități de relief de câmpie și podiș, cu altitudinea minimă de -28 m în Câmpia Caspică din Rusia, în timp ce jumătatea sudică este Europa muntoasă, aici înregistrându-se și altitudinea maximă de pe continent, 4810 m, în vârful Mont Blanc din Alpii francezi. Altitudinea medie a reliefului major al Europei este de aproximativ 300 m. Circa 50% din suprafața continentului este ocupată de relieful cu altitudini sub 200 m, specific Câmpiei Nord-Europene, Câmpiei Panonice și regiunilor de coastă din nordul și vestul Europei. Altitudinea de dealuri și podișuri, între 200 și 800 m, deține circa 40% dintre unitățile majore de relief, fiind specifică peninsulei Iberice, în Marea Britanie, Podișul Bavariei, Podișul Central European. Doar 10% din suprafața continentului revine altitudinii de peste 800 m, adică munților, reprezentați de Alpi, Carpați, Pirinei și regiunile montane din Balcani și Peninsula Scandinavă.

Meseta Spaniolă, cunoscută și sub numele de Platoul Spaniol, ocupă toată partea centrală a Peninsulei Iberice. Este divizată în două subunități: Meseta Nordică, cu o altitudine de circa 600-800 m, și Meseta Sudică, puțin mai înaltă, relieful ajungând și la altitudini de 1300 m, în Sierra Morena. Între cele două subunități se află două lanțuri muntoase care fac parte din Sistemul Central al Spaniei, este vorba despre Sierra de Guadarrama, cu altitudinea maximă de 2.428 m și Sierra de Gredos, cu altitudinea maximă de 2.592 m. Platourile sunt acoperite de roci sedimentare, în principal calcare și gresii, care au fost erodate de-a lungul timpului, formând un relief ușor ondulat. În zonele montane ale Sistemului Central și în Sierra Morena, predomină rocile metamorfice și magmatice, cum ar fi granitul și șisturile, mult mai rezistente la eroziune, aspect care a condus și la păstrarea altitudinilor mai ridicate.
Peninsula Iberică este separată de restul Europei printr-un lanț muntos, Munții Pirinei, care se întind pe o lungime de circa 430 km, de la Golful Biscaya, la vest, până la Marea Mediterană, la est. Cea mai mare atitudine, 3.404 m, este atinsă în vârful Pico d’Aneto. În ciuda schimbărilor climatice, munții găzduiesc încă ghețari permanenți, cum ar fi ghețarul Aneto, care acoperă o suprafață de circa 50 hectare și se extinde de la 2.800 m altitudine până pe cel mai înalt vârf. De-a lungul istoriei, Munții Pirinei au servit ca o barieră naturală între Spania și Franța, influențând dezvoltarea culturală și politică a regiunilor adiacente. Micuțul principat al Andorrei este situat în inima Munților Pirinei și este renumit pentru stațiunile sale de schi și pentru turismul montan.
Cel mai cunoscut și mai înalt lanț muntos din Europa îl reprezintă Munții Alpi, cu altitudinea maximă de 4.810 m în vârful Mont Blanc, de la granița Franței cu Italia. Se întind pe o lungime de aproximativ 1.200 km, pe teritoriul a opt țări: Franța, Elveția, Italia, Monaco, Liechtenstein, Austria, Germania și Slovenia. Alpii s-au format prin coliziunea plăcilor tectonice africană și eurasiatică, acum aproximativ 30-40 de milioane de ani, devenind de-a lungul timpului o barieră naturală între regiunile culturale și politice ale Europei. Acești munți găzduiesc cei mai mari ghețari montani din Europa. Primii doi ca mărime se află în Elveția, Ghețarul Aletsch, cu o lungime de 23 km, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, și Ghețarul Gorner, de la poalele vârfului Matterhorn, cu o lungime de 12,4 km. Mer de Glace din Alpii francezi este plasat pe locul trei, cu o lungime de 7,5 km și o suprafață de aproximativ 30 km². Alpii găzduiesc lacuri glaciare, cum ar fi Lacul Geneva, Lacul Garda și Lacul Como, care oferă oportunități pentru sporturi acvatice și recreere. Tot aici se regăsesc stațiuni de schi de clasă mondială, precum Zermatt, Chamonix, St. Anton și Cortina d’Ampezzo, dar și cele mai lungi tuneluri din lume, cum ar fi Tunelul Gotthard din Elveția, care măsoară 57,1 km și este cel mai lung tunel feroviar din lume.
Câmpia Panonică, cunoscută și sub numele de Bazinul Panonic, este o vastă regiune geografică situată în Europa Centrală. Aceasta acoperă o mare parte din Ungaria, dar se extinde și în România, Serbia, Slovacia, Croația, Ucraina și Austria. Caracteristicile sale principale sunt relieful plan și solurile fertile, ceea ce o face una dintre cele mai importante regiuni agricole din Europa. În perioada medievală și modernă, a fost un important centru de comerț și cultură, iar orașele din această regiune, cum ar fi Budapesta, Debrecen și Novi Sad, au fost și rămân centre economice și culturale importante.
O continuare a sistemului muntos alpin din Europa o reprezintă Munții Carpați, care se întind pe o lungime de 1.500 km, de la Poarta Vienei, din Austria, până la Valea Timocului, în Serbia. Se regăsesc pe teritoriul Austriei, Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ungariei, Ucrainei, României și Serbiei, iar altitudinea maximă o ating în Munții Tatra din Slovacia, în vârful Gerlachovsky, 2.655 m. Aproximativ 800 km, adică 53% din lungimea lanțului muntos se află pe teritoriul României, definind-o ca țară carpatică. Aici poartă denumirea de Carpații de Sud-Est și ating altitudinea maximă în vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș, 2544 m. Relieful lor este definit de o varietate genetică foarte mare datorită geologiei diversificate. Reprezentativ este relieful vulcanic, deoarece în sectorul carpatic românesc se află cel mai lung lanț vulcanic din Europa (Oaș, Gutâi, Țibleș, Călimani, Gurghiu, Harghita), precum și relieful glaciar ale cărui forme de eroziune și acumulare se regăsesc la peste 2.000 m altitudine. Carpații constituie una dintre cele mai biodiversificate regiuni din Europa, adăpostind o varietate de ecosisteme, de la păduri de foioase și conifere până la pajiști alpine. Peisajele complexe sunt protejate în cadrul unor parcuri naționale, cum ar fi Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Național Retezat și Parcul Național Tatra.
Câmpia Nord-Europeană, cunoscută și sub numele de Câmpia Baltică, este una dintre cele mai extinse câmpii din Europa, situată în nordul și estul continentului. Acest vast teritoriu se întinde în Suedia, Norvegia, Danemarca, Polonia, Germania, Țările de Jos și unele părți din Rusia. Este caracterizată de un relief predominant plat și de soluri fertile, ceea ce o face importantă din punct de vedere agricol și ecologic. Regiunea este dens populată și include orașe importante, precum Berlin, Varșovia, Amsterdam și Hamburg, adevărate noduri economice și culturale ale continentului.
Partea centrală a Rusiei Europene este ocupată de Podișul Central Rus, o unitate de relief cu teren relativ plat, dar cu unele variații de altitudine (coline și mici masive montane). Întreaga regiune face parte din baza geologică stabilă a Europei de Est. Este traversat de mai multe cursuri de apă importante, care contribuie la fertilitatea solurilor și influențează economia agricolă. Deși agricultura este principalul sector economic, regiunea are și o industrie diversificată: fabrici de prelucrare a produselor agricole, industria ușoară, industria constructoare de mașini sau industria de arme și echipamente de apărare. Aceste ramuri industriale s-au dezvoltat în orașele din podiș: Tula (industria de arme), Ryazan, Lipetsk, Voronej și Kursk.
Podișul Volgăi este o unitate majoră de relief situată în partea centrală a Rusiei, între fluviul Volga și Munții Ural. Este o regiune cu teren plat și ușor ondulat, drenat de Volga, cel mai mare fluviu al Europei. Podișul Volgai este o zonă agricolă importantă pentru Rusia. Solurile fertile și clima favorabilă permit cultivarea cerealelor, legumelor și plantelor oleaginoase. Pe lângă agricultură, regiunea are și o industrie dezvoltată și variată, de la fabricarea de mașini la producția de bunuri de consum. Orașele din această zonă sunt centre economice importante pentru Rusia: Samara, Togliatti, Ulyanovsk.
Câmpia Europei de Est este una dintre cele mai extinse și semnificative regiuni de câmpie din Europa, întinzându-se din estul Germaniei până în Rusia și din nordul Poloniei până în Ucraina și România. Câmpia Română din țara noastră este o subunitate a acesteia. Câmpia este dominată de un relief plat sau ușor ondulat, cu altitudini medii care variază de la 50 la 200 de metri. Printre cele mai importante cursuri de apă care traversează această unitate de relief se numără Volga, Dunărea și Vistula. Solurile de aici sunt extrem de fertile și sunt adesea considerate printre cele mai bune soluri agricole din Europa. Cele mai frecvente tipuri le reprezintă solurile brun-roșcate și solurile aluviale, ideale pentru cultivarea cerealelor și legumelor. Orașele mari din câmpie sunt și centre economice importante, de exemplu Varșovia, Kiev, București.
Făcând parte din limita estică, ce separă continentul Europa de Asia, Munții Ural se întind de la Marea Nordului până la Marea Caspică, pe o lungime de 2.500 km. Comparativ cu alte lanțuri muntoase din Europa, altitudinea lor nu este foarte mare. Cel mai înalt vârf este vârful Narodnaya, care atinge 1.895 de metri. Sunt considerați un sistem montan vechi, cu o structură geologică stabilă, formată din roci metamorfice și magmatice, care datează din perioada Precambriană. Vegetația variază de la taiga în nord la păduri de foioase și stepe în sud. Munții Ural sunt renumiți pentru resursele de metale prețioase și neferoase, inclusiv aur, platină, cupru și fier, a căror exploatare a constituit un factor important în dezvoltarea economică a regiunii. Unul dintre cele mai mari orașe din apropierea Munților Ural este Ekaterinburg, un important centru industrial și cultural al Rusiei.
O unitate geologică veche a continentului, modelată de activitatea tectonică și glaciară din Europa Nordică, o reprezintă Munții Scandinaviei. Aceștia se întind în vestul Peninsulei Scandinavice, pe o lungime de 1.300 km de la nord la sud și ating altitudinea maximă de 2.469 de metri în vârful Galdhøpiggen din Norvegia. Munții Scandinaviei dețin resurse naturale cum ar fi hidroenergia dar și resurse minerale, precum cuprul și fierul. Ei atrag vizitatori din întreaga lume pentru drumeții, alpinism, schi, observarea faunei sălbatice și a fiordurilor norvegiene. Cele mai importante orașe din apropierea acestor munți sunt Oslo și Stockholm, importante centre economice și culturale ale Norvegiei și Suediei, precum și Rovaniemi din nordul Finlandei, cunoscut ca fiind “orașul lui Moș Crăciun” și un important punct de acces spre regiunile montane și polare.