46. Profilul reliefului Europei
Structura planșei 46
Sub titlu, legenda prezintă textura pentru trei trepte altitudinale, aceleași de pe harta formelor majore de relief (planșa 45), respectiv: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și mai mare de 800 de m.
Planșa prezintă sub forma unui grafic o secțiune transversală prin continentul european, de la vest la est, în zona mediană.
Graficul este compus din două axe, una orizontală, care măsoară lungimea profilului, din 500 în 500 de km, și una verticală, care măsoară înălțimea profilului, din 500 în 500 de m. Citirea lungimii și înălțimii de pe grafic se face din stânga spre dreapta și de jos în sus. Lungimea totală este de aproximativ 3.500 de km, iar înălțimea maximă a zonelor traversate este de circa 2.500 de m.
Urmărind linia de profil din interiorul graficului, observăm că ea urcă și coboară, arătându-ne aspectul formelor de relief pe care le străbate. Textura de pe grafic ne spune în ce categorie de înălțime se încadrează fiecare sector străbătut, iar etichetele de deasupra ne indică numele acestora: Meseta Spaniolă, Munții Alpi, Câmpia Panonică, Munții Carpați.
Informații despre conținut
Realizarea unui profil transversal în partea mediană a Europei reprezintă un demers geografic complex, menit să ofere o înțelegere mai detaliată a reliefului acestui continent, mai ales în ceea ce privește aspectele sale morfometrice și genetice, corelate bineînțeles cu geologia și tectonica. Pe planșa 46, un astfel de profil a fost realizat din vestul Peninsulei Iberice, de pe țărmul Oceanului Atlantic, până în apropierea Peninsulei Crimeea din nordul Mării Negre, la est, pe o lungime de circa 3.500 km. Alegerea traseului s-a făcut în așa fel încât profilul transversal să surprindă mai multe particularități altitudinale ale continentului.
Astfel, începând de la vest, primul sector pe care îl traversează profilul este Meseta Spaniolă care ocupă toată partea centrală a Peninsulei Iberice. Profilul traversează această unitate de relief pe o lungime de aproximativ 500 km, mai exact Meseta Nordică, cu altitudine redusă, de maxim 800 m. Meseta este un bloc tectonic stabil, parte a Platformei Iberice, care a suferit ridicări și coborâri de-a lungul milioanelor de ani. Aceste mișcări tectonice au determinat formarea munților și a platourilor, iar eroziunea a creat un relief relativ plat, cu platouri întinse și ușor ondulate. În continuarea Mesetei Spaniole, urmează pe o lungime de încă 500 km, o unitate de relief cu altitudine joasă, sub 200 m, formată în general din roci moi, sedimentare.
Sectorul cu altitudinea cea mai mare de pe acest profil, de până la 3.500 m, corespunde Munților Alpi de pe coasta sud-estică a Franței și nordul Italiei. Profilul străbate o lungime de 1.500 km prin acest sector muntos care prezintă și un grad foarte ridicat de fragmentare al reliefului, rezultat al conlucrării mai multor factori: mișcările tectonice foarte intense în anumite perioade geologice; eroziunea glaciară, întrucât ghețarii montani au sculptat văi adânci în formă de U, au creat circurile glaciare și au transportat materialele erodate formând morenele; alternanța dintre îngheț și dezgheț, care a dus la dezagregarea mecanică a rocilor, fenomen numit gelifracție; precipitațiile ridicate și variațiile sezoniere ale umidității, care au accelerat procesele de eroziune și fragmentare.
Dinspre spațiul montan, trecerea se realizează brusc spre una dintre cele mai mari câmpii ale Europei, și anume Câmpia Panonică. Profilul traversează pe o lungime de circa 500 km arealul de câmpie, cea mai mare parte fiind pe teritoriul Ungariei. Altitudinea acestei unități majore de relief variază între 100 și 200 m. Câmpia Panonică se află pe platforma cu același nume, o regiune geologică relativ stabilă, dar care a suferit subsidență intensă în timpul Neogenului și Cuaternarului. Această subsidență a creat spații pentru acumularea de sedimente groase (nisipuri, argile, marne, pietrișuri, calcare, dolomite și gresii), care s-au format în perioadele în care regiunea era acoperită de mări și lacuri interne. Regiunea este bogată în resurse de petrol și gaze naturale, datorită acumulării de materie organică în sedimente.
În estul câmpiei, pe o lungime de aproximativ 300 km, profilul traversează Munții Carpați de pe teritoriul României, respectiv Munții Apuseni și Carpații Orientali, de la vest la est. Altitudinea maximă înregistrată pe profil este de 900-1.000 m, relieful fiind și aici fragmentat, dar nu la fel de intens ca în Munții Alpi. Fragmentarea este cauzată de geologia foarte mozaicată a acestor sectoare carpatice, de mișcările tectonice care au scufundat numeroase bazinete depresionare și de văile care, prin eroziune, și-au adâncit profilul foarte mult.
Ultimul sector al profilului cuprinde din nou o unitate de câmpie, cu altitudini sub 200 m, pe o distanță de aproximativ 400 km. Este vorba despre sudul Câmpiei Europei de Est, ajungând până în nordul bazinului Mării Negre, în vecinătatea Peninsulei Crimeea. Ca și în cazul Câmpiei Panonice, altitudinea joasă și aspectul plat al reliefului este dat de prezența rocilor sedimentare, dispuse în straturi de zeci de metri grosime.