52. Apele principale din Asia

Structura planșei 52

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru lacuri și semnele convenționale de tip cerc pentru izvoare, respectiv linie continuă pentru cursuri de apă. Lipsa de textură din interiorul planșei reprezintă continentul, iar hașura fină din jurul lui are rolul de a-l evidenția în pagină.

Planșa prezintă o selecție a celor mai mari fluvii, după lungime, și a celor mai mari lacuri, după suprafață, din Asia. Acestea sunt numerotate pe hartă din partea stângă și explicate în partea dreaptă, astfel:

Yangtze
Enisei
Huang He
Obi
Amur
Lena
Mekong
Brahmaputra
Indus
Eufrat
Gange
Tigru
Marea Caspică
Lacul Baikal
Lacul Balhaș

Ordinea numerotării fluviilor ne indică ordinea lungimii lor.

Informații despre conținut

Asia este traversată de unele dintre cele mai mari fluvii și găzduiește unele dintre cele mai mari lacuri de pe Glob. De-a lungul mileniilor, aceste mari unități hidrografice au influențat evoluția peisajului, distribuția populației și dezvoltarea economică, făcând din Asia un continent de o complexitate hidrografică remarcabilă. Planșa 52 prezintă, în ordinea lungimii, cele mai mari fluvii de pe continent și cele mai mari lacuri după suprafață, conform lucrării “The Water Encyclopedia” (2006).

Fluviul Yangtze este cel mai lung fluviu din Asia și al treilea din lume, după Nil și Amazon. Are o lungime de aproximativ 6300 de kilometri și traversează China de la vest la est, de la Platoul Tibet până la Marea Chinei de Est. Fluviul este navigabil pe circa 2.800 km din lungimea sa, fiind un leagăn al civilizației chinezești, cu situri arheologice, care demonstrează existența unor culturi antice de-a lungul său. Valea fluviului este una dintre cele mai fertile și dens populate regiuni ale Chinei, contribuind semnificativ la producția de orez și grâu. Yangtze trece prin mai multe orașe mari, inclusiv Wuhan, Nanjing și Shanghai, importante centre economice și culturale din China.
Enisei, cu o lungime de 5540 km, izvorăște din Asia Centrală, din Munții Saian de Vest, de la granița dintre Rusia și Mongolia, și curge spre nord, vărsându-se în Marea Kara, din Oceanul Arctic. Acesta trece printr-o varietate de ecosisteme, de la pădurile dense de taiga, până la tundra arctică. Este unul dintre puținele fluvii care traversează complet Siberia. În perioada expansiunii rusești în Siberia, Enisei a servit drept rută comercială și de explorare, facilitând transportul de blănuri și alte resurse valoroase. Este cel mai mare fluviu care se varsă în Oceanul Arctic, contribuind cu un aport însemnat de apă dulce și fiind cunoscut la nivel regional pentru înghețarea sa completă din timpul iernii.
Huang He, situat în estul continentului, izvorăște din Platoul Tibet, are o lungime de 5464 km și se varsă în Marea Galbenă. Considerat leagănul civilizației chineze, zona din jurul fluviului a fost locul de naștere al unora dintre cele mai vechi și mai influente culturi, datând de peste 3000 de ani. Denumirea „Huang He” înseamnă „Fluviul Galben”, datorită cantității mari de loess (sol fin, de culoare galbenă) pe care o transportă apa fluviului. Delta sa, situată în provincia Shandong, este una dintre cele mai tinere delte din lume, schimbându-și constant forma datorită sedimentelor transportate de fluviu.
Obi, de 5410 km lungime, izvorăște din Asia Centrală și curge spre nord, vărsându-se în Oceanul Arctic. Fluviul este navigabil pe o mare parte a cursului său și este foarte important pentru infrastructura de transport din Siberia de Vest, unde lipsește un sistem rutier bine dezvoltat. Traversează orașe importante, cum ar fi Barnaul și Novosibirsk, și îngheață complet pe timpul iernii, începând din noiembrie până în aprilie. Pe anumite porțiuni, gheața poate atinge grosimi impresionante, permițând chiar circulația vehiculelor. Primăvara, când fluviul se dezgheață, apar inundații majore, care afectează regiuni întinse din Siberia și mai ales comunitățile indigene hanti și mansi, ce trăiesc în bazinul său hidrografic și depind de fluviu pentru pescuit, transport și resurse naturale.
În estul continentului, pe o lungime de 4444 km, curge fluviul Amur, care formează o mare parte a graniței naturale dintre Rusia și China și se varsă în Marea Ohotsk, din nordul Japoniei. Sectorul său inferior este foarte propice pentru agricultură, cele mai cultivate aici fiind cerealele, legumele și soia. Fluviul este, de asemenea, un important traseu de transport pentru mărfuri și pasageri, în special în regiunile izolate din Rusia și China. Orașele de pe Amur sunt esențiale pentru comerțul transfrontalier dintre cele două țări, mai cunoscute fiind orașele Khabarovsk și Blagoveșcensk, centre culturale și educaționale importante.
Fluviul Lena, cu o lungime de 4400 km, izvorăște din sudul Siberiei, din Asia Centrală și curge spre nord, vărsându-se în Marea Laptev, din Oceanul Arctic, printr-o vastă deltă. Este cel mai mare fluviu care curge în întregime în interiorul Rusiei. Fluviul Lena și delta sa sunt zone importante pentru pescuit, oferind resurse vitale pentru comunitățile locale. Bazinul său hidrografic este locuit de diverse populații indigene, care au o cultură și tradiții unice, adaptate la condițiile extreme ale Siberiei. În trecut, fluviul a fost o rută comercială importantă pentru triburile indigene și, ulterior, pentru comercianții ruși care căutau blănuri, minerale și alte resurse.
În sud-estul Asiei, pe o lungime de 4350 km, curge fluviul Mekong. Acesta izvorăște tot din Podișul Tibet, traversează 6 țări și se varsă în Marea Chinei de Sud, formând o vastă deltă în Vietnam. Valea fluviului este o regiune agricolă foarte fertilă a Asiei de Sud-Est, fiind esențială pentru cultivarea orezului, iar delta sa este supranumită „bolul de orez” al Vietnamului. Regiunea Mekongului a fost locuită de civilizații antice, inclusiv Imperiul Khmer, care a construit faimosul complex de temple Angkor Wat în Cambodgia. În ultimii ani, construcția de baraje pe Mekong, în special în China și Laos, a generat controverse și preocupări cu privire la impactul asupra mediului și asupra comunităților locale care depind de fluviu.
Unul dintre fluviile mari din sudul continentului este Brahmaputra. Fluviul izvorăște de la altitudinea de 5.300 m, din ghețarul Angsi din Munții Himalaya, curge pe o lungime de 2900 km și se varsă în Golful Bengal, din Oceanul Indian. Regiunile din bazinul său hidrografic sunt extrem de fertile datorită depunerilor de aluviuni aduse de inundații, iar orezul și ceaiul sunt culturile reprezentative. La întâlnirea Brahmaputrei cu fluviul Gange, formează Delta Sundarbans, una dintre cele mai mari delte din lume, faimoasă pentru pădurile sale de mangrove și pentru populația de tigri bengalezi. Fluviul este sursa unor dispute între China, India și Bangladesh în ceea ce privește utilizarea resurselor de apă.
Fluviul Indus izvorăște de la 5.200 m altitudine, din Platoul Tibetan, și curge spre vest și sud-vest, pe o lungime de 2900 km, vărsându-se în Marea Arabiei, în apropiere de orașul Karachi, din Pakistan. Indusul a fost leagănul uneia dintre cele mai vechi civilizații din lume, Civilizația Valea Indusului, care a înflorit în mileniul al III-lea î.Hr. Orașele antice Mohenjo-Daro și Harappa sunt printre cele mai faimoase situri arheologice ale acestei civilizații. Valea Indusului constituie o regiune extrem de fertilă, iar sistemele de irigații complexe, inclusiv barajele și canalele, au făcut să fie renumită pentru producția de grâu, orez și bumbac. Fluviul Indus este subiectul unor dispute internaționale între India și Pakistan privind utilizarea resurselor de apă, iar Tratatul Indus Waters, semnat în 1960, reglementează împărțirea apelor între cele două țări.
În Orientul Mijlociu, două dintre cele mai mari cursuri de apă sunt fluviile Tigru și Eufrat, care drenează Câmpia Mesopotamiei. Eufratul izvorăște din Munții Taurus, din estul Turciei, traversează Turcia, Siria și Irak pe o lungime de 2800 km și se varsă în Golful Persic, din estul Peninsulei Arabe. Valea fluviului este cunoscută ca parte a “leagănului civilizației”, fiind locul unde au înflorit civilizații antice precum Sumer, Akkad, Babilon și Asiria, iar orașele antice Uruk, Mari și Babilon, situate pe malurile sale, sunt centre culturale, economice și politice importante în Mesopotamia. Printre orașele mari de pe fluviu se numără în prezent, Gaziantep, în Turcia, Raqqa, în Siria, și Ramadi sau Hilla, în Irak. Eufratul este menționat de numeroase ori în Biblie, fiind unul dintre râurile care curgeau prin Grădina Edenului, conform Vechiului Testament.
Revenind în Asia de Sud, un alt fluviu extrem de important este Gange, cu o lungime de 2510 km. Acesta izvorăște din Munții Himalaya, traversează India și Bangladesh și se varsă în Golful Bengal, din Oceanul Indian. La vărsare, prin confluența cu Brahmaputra, formează o imensă deltă, cu suprafața de 105.000 km². Delta Gangelui este în continuă schimbare din cauza sedimentelor aduse de râuri și a activităților umane, în special cele legate de cultura grâului și orezului. De-a lungul fluviului există numeroase orașe importante, dintre care amintim Varanasi, centru cultural și religios pentru hinduism, Kanpur, centru industrial și comercial, și Calcutta, port la gura de vărsare a fluviului, în Golful Bengal.
Fiind localizat în aceeași regiune ca și Eufratul, fluviul Tigru izvorăște tot din Munții Taurus din Turcia și se varsă tot în Golful Persic. Are o lungime de 1900 km, și, împreună cu Eufratul, reprezintă leagănul civilizației mesopotamiene. Orașe istorice importante, precum Bagdad, Mosul, Ninive și Ur, sunt situate de-a lungul său. Tigru este o sursă vitală de apă pentru agricultură, industrie și consumul domestic în regiunea pe care o traversează. Tigru și Eufratul formează împreună o deltă complexă, cunoscută sub numele de Shatt al-Arab, la vărsarea în Golful Persic. Această deltă este una dintre cele mai fertile și dense zone umede din lume.
Pe planșa 52 sunt reprezentate și primele trei cele mai mari lacuri de pe continent. Primul dintre ele este Marea Caspică. Aceasta este considerată cea mai mare masă de apă interioară de pe Glob și este adesea considerată un „mare lac” endoreic, din cauza lipsei unei ieșiri directe la ocean. Cu o suprafață de aproximativ 374.000 km² și o adâncime maximă de 1.025 m, Marea Caspică formează granița naturală dintre Asia și Europa, fiind mărginită de cinci țări: Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran și Azerbaidjan. În 2018, a fost semnat Tratatul Caspic, care a stabilit reguli pentru împărțirea resurselor naturale ale Mării Caspice, mai ales a celor de petrol, gaze naturale și sare, și a clarificat regimul de navigație. Acest tratat a fost un pas important în gestionarea disputelor teritoriale între cele cinci țări riverane. Deși nu are o ieșire directă la ocean, Marea Caspică servește ca rută de transport importantă pentru comerțul regional. Porturi precum Aktau, în Kazahstan, și Baku, în Azerbaidjan, sunt foarte importante pentru comerțul din regiune.
Cel mai adânc lac de apă dulce din lume, Lacul Baikal, se află tot în Asia, în partea central-nordică a continentului, în Siberia. Cu o suprafață de 31.500 km² și o adâncime maximă de 1.741 m, lacul conține aproximativ 20% din rezervele de apă dulce ale planetei. Acesta găzduiește peste 1.700 de specii de plante și animale, dintre care multe sunt endemice, ca focile de Baikal. Din punct de vedere al formării, Baikal este un lac tectonic, particularitate care explică și aspectul său alungit, de la nord la sud, pe o lungime maximă de 636 km. În timpul iernii îngheață complet. Vârstă sa este estimată între 25 și 30 de milioane de ani. Printre orașele situate pe malul lacului sau în imediata apropiere, mai importante sunt Baikalsk, în sud, renumit pentru industria de celuloză și hârtie, respectiv Irkutsk, în nord, important centru administrativ și cultural al Siberiei și punct de plecare popular pentru turiștii care vizitează lacul. Zona din jurul lacului este protejată de mai multe rezervații naturale și parcuri naționale, inclusiv Parcul Național Baikal și Rezervația Biosferei Baikal.
Lacul Balhaș, situat în Asia Centrală, are o suprafață de 18.200 km², fiind localizat în zona de stepă din estul Kazahstanului. Este divizat în două părți: vestică, unde apa este dulce, și estică, unde apa e mai sărată. Această diferență se datorează evaporării intense și aportului redus de apă dulce în partea estică. Lacul este important pentru economia locală, fiind utilizat pentru pescuit, transport, irigații, dar și pentru industria minieră din orașul Balhaș de pe malul său, renumit pentru producția de cupru.

Deși Asia găzduiește cele mai lungi și mai mari fluvii și lacuri ale lumii, reducerea debitului fluvial, scăderea nivelului lacurilor și poluarea apelor sunt probleme actuale stringente cu impact global.