57. Apele principale din Africa

Structura planșei 57

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru lacuri și semnele convenționale de tip cerc pentru izvoare, respectiv linie continuă pentru cursuri de apă. Lipsa de textură din interiorul planșei reprezintă continentul, iar hașura fină din jurul lui are rolul de a-l evidenția în pagină.

Planșa prezintă o selecție a celor mai mari fluvii, după lungime, și a celor mai mari lacuri, după suprafață, din Africa. Acestea sunt numerotate pe harta din partea stângă și explicate în partea dreaptă, astfel:

Nil
Congo
Niger
Zambezi
Orange
Lacul Victoria
Lacul Tanganyika
Lacul Malawi

Ordinea numerotării fluviilor ne indică ordinea lungimii lor.

Informații despre conținut

Africa, cel de-al doilea cel mai mare continent din lume, se mândrește cu o rețea vastă și diversificată de ape dulci, care joacă un rol crucial în viața ecologică, economică și culturală a continentului. De la fluviile grandioase care străbat întinderi considerabile, până la lacurile imense care constituie adevărate rezerve de apă dulce, rețeaua hidrografică a Africii este esențială pentru susținerea biodiversității, agriculturii și vieții umane. Planșa 57 prezintă, în ordinea lungimii, cele mai mari fluvii de pe continent și cele mai mari lacuri după suprafață, conform lucrării “The Water Encyclopedia” (2006).

Fluviul Nil, cel mai lung fluviu din lume, se întinde pe aproximativ 6.650 de kilometri și traversează unsprezece țări din nord-estul Africii. Nilul este compus din două ramuri principale: Nilul Alb, care izvorăște din Lacul Victoria, și Nilul Albastru, care izvorăște din Lacul Tana, din Etiopia. Cele două se întâlnesc în capitala Sudanului, Khartoum, de unde fluviul își continuă cursul spre nord, traversând deșertul Sahara și vărsându-se în Marea Mediterană printr-o deltă cu suprafața de circa 24.000 km². Din punct de vedere istoric, Nilul a reprezentat o sursă esențială de apă și hrană pentru civilizațiile antice, în special pentru Egiptul antic. Inundațiile regulate ale Nilului au creat condiții ideale pentru agricultură, lăsând în urmă un sol extrem de fertil. Această fertilitate a permis dezvoltarea unei societăți prospere și sofisticate, capabile să construiască monumente impresionante, precum piramidele, templele și alte structuri care fascinează încă. În prezent, Nilul continuă să joace un rol vital în viața economică și socială a țărilor riverane. Fluviul furnizează apă pentru irigații și constituie o sursă importantă de apă potabilă și de energie hidroelectrică. Cele mai mari amenajări hidroenergetice sunt Barajul Aswan, în Egipt, și Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, în Etiopia. Câteva dintre centrele urbane străbătute de acest fluviu sunt: Khartoum, capitala Sudanului, Luxor, Aswan, Cairo, Giza și Alexandria, acesta din urmă fiind un oraș-port situat în Delta Nilului și fondat de Alexandru cel Mare.
Cel mai mare curs de apă de pe coasta vestică a continentului este fluviul Congo, cu o lungime de circa 4.700 km. Acesta izvorăște din Munții Mitumba și platoul Katanga, din Republica Democrată Congo și Zambia, curge în direcția nord-vest, apoi sud-vest și traversează a doua cea mai mare pădure tropicală din lume, înainte de a se vărsa în Oceanul Atlantic. Fluviul Congo este o arteră vitală pentru transportul de mărfuri și persoane în Africa central-vestică. Cascadele limitează navigația în anumite sectoare, mai ales pe cursul său inferior, aproape de gura de vărsare, unde se află celebrele cascade Livingstone. Bazinul său hidrografic este bogat în resurse naturale, inclusiv minerale (cupru, diamante) și lemn, iar fluviul are și un potențial hidroenergetic imens, una dintre cele mai mari amenajări în acest scop fiind barajul Inga. Fluviul străbate mai multe orașe din Africa Centrală: Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, Brazzaville, capitala Republicii Congo, Matadi, Boma și Lisala.
Tot pe coasta vestică a continentului, puțin mai la nord de fluviul Congo, se află fluviul Niger, cu o lungime de aproximativ 4.200 km. Acesta izvorăște din Guineea, din regiunea montană Fouta Djallon. De acolo, curge în direcția nord-est, prin Mali, unde formează un mare arc, cunoscut sub numele de “Bucla Nigerului”, după care își schimbă direcția spre sud-est, traversând Nigerul și Nigeria, înainte de a se vărsa în Oceanul Atlantic, printr-o vastă deltă, cu o suprafață de circa 70.000 km². Delta Nigerului este una dintre cele mai bogate regiuni din lume în petrol și gaze naturale, fiind un pilon central al economiei Nigeriei. Totuși, exploatarea acestor resurse a dus la grave probleme ecologice și conflicte sociale. Fluviul este esențial pentru irigație și agricultură în regiunile aride prin care trece, terasele sale fertile fiind folosite pentru cultivarea orezului, meiului și sorgului, iar orașele portuare de pe malurile sale constituie centre comerciale importante: Conakry, capitala Guineei, Bamako, capitala statului Mali, și Niamey, capitala Nigerului.
Fluviul Zambezi, cu o lungime de aproximativ 3.500 km, este situat în partea sud-estică a Africii. Izvorăște din zona montană din Zambia, în apropierea graniței cu Angola, apoi curge spre est și se varsă în Oceanul Indian. La vărsare formează o deltă cu o suprafață de aproximativ 7.000 km², care include mlaștini și păduri de mangrove. Fluviul este extrem de important pentru agricultura din regiunile pe care le traversează, pentru pescuitul comercial, hidroenergie (prin amenajarea barajelor Kariba și Cahora Bassa) și pentru turism. Cel mai important punct de atracție turistică al fluviului îl reprezintă Cascada Victoria, amplasată pe granița dintre Zambia și Zimbabwe, una dintre cele mai spectaculoase cascade din lume. Este cunoscută și sub numele de „Mosi-oa-Tunya”, care înseamnă „Fumul care Tună” în limba locală, însă denumirea actuală i-a fost dată de către marele explorator englez, David Livingstone, care a cercetat întregul bazin hidrografic al fluviului, ajungând până în Deșertul Kalahari. Cascada are o lățime de aproximativ 1.700 de metri și o înălțime de 108 metri. Printre cele mai cunoscute orașe traversate de fluviu se numără: Livingstone, centru turistic și comercial în Zambia, situat în apropierea cascadei Victoria; Kariba, important centru pentru turismul din Zimbabwe, legat de prezența lacului antropic cu același nume; Tete, oraș industrial și comercial în Mozambic.
Cel mai important curs de apă din extremitatea sudică a continentului este fluviul Orange, cu o lungime de circa 2.100 km. Acesta izvorăște din Munții Scorpiei (Drakensberg), din estul Africii de Sud, și curge spre vest, până la vărsarea în Oceanul Atlantic, unde formează o micuță deltă. Fluviul este esențial pentru agricultura din regiunile pe care le traversează, în special datorită sistemelor de irigație dezvoltate în jurul lacurilor artificiale și barajelor, precum Barajul Gariep și Barajul Vanderkloof, care sunt și surse importante de hidroenergie pentru Africa de Sud. În trecut, fluviul a fost folosit și pentru transportul de mărfuri, dar în prezent, navigația este limitată de prezența barajelor și de variațiile sezoniere ale debitului. Cele mai importante orașe pe care le traversează sunt localizate în Africa de Sud: Upington, centru comercial și de transport, respectiv Colesberg, oraș istoric, renumit pentru arhitectura sa colonială.
Africa dispune și de suprafețe lacustre importante, cele mai cunoscute și spectaculoase fiind lacurile tectonice situate de-a lungul Marelui Rift Est-African. Cel mai mare dintre aceste lacuri este Victoria, cu o suprafață de aproximativ 69.000 km² și o adâncime maximă de 92 metri. Este situat la granița a trei țări: Uganda, Tanzania și Kenya. Lacul este parte integrantă a bazinului hidrografic al Nilului și are o însemnătate economică deosebită la nivel regional, mai ales pentru pescuit și agricultură, transport pentru bunuri și persoane, turism, pescuit sportiv, croaziere pe lac și explorarea insulelor sale, Rubondo și Ukerewe. Pe malurile Lacului Victoria s-au dezvoltat câteva orașe mari: Kampala (capitala Ugandei), Mwanza (în Tanzania) și Kisumu (în Kenya), centre comerciale și economice importante în regiune.
Un alt lac tectonic este Tanganyika, localizat la sud de Lacul Victoria. Suprafața sa, de aproximativ 32.900 km², este împărțită între mai multe state africane: Tanzania, Republica Democrată Congo, Zambia, Burundi și Rwanda. Cu o adâncime maximă de 1.435 m, este al doilea cel mai adânc lac din lume, după Baikal, din Siberia, și unul dintre cele mai lungi lacuri din lume, extinzându-se pe circa 673 km de la nord la sud. Lacul Tanganyika găzduiește o biodiversitate impresionantă, cu peste 350 de specii de pești endemici, și este o sursă majoră de apă dulce pentru regiunile înconjurătoare, jucând un rol important în agricultură, transport și consumul de apă pentru milioane de oameni.
Lacul Malawi, cunoscut și sub denumirea de Lacul Nyasa are o suprafață estimată la 30.900 km² și o adâncime maximă de 706 m. Suprafața sa este împărțită între trei state africane: Malawi, Mozambic și Tanzania. La fel ca și celelalte două lacuri tectonice, Malawi este renumit pentru biodiversitatea sa remarcabilă și are o importanță regională majoră pentru agricultură, pescuit, transport și turism. Ecologii studiază structurile subacvatice ale lacului, inclusiv adâncimile, substratul și influențele climatice, pentru a înțelege mai bine cum este influențată biodiversitatea lacului de acești factori. Datorită acestui fapt, lacul este supranumit “laboratorul natural” pentru studiile evolutive.