6. Continentele pe Glob

Structura planșei 6

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru suprafața acoperită de uscat pe Terra și numărul cu care este etichetat pe hartă fiecare continent: 1 America de Nord, 2 America de Sud, 3 Europa, 4 Asia, 5 Africa, 6 Australia și 7 Antarctica. Zonele lipsite de textură din interiorul hărții reprezintă oceanele. Ele vor fi prezentate pe planșa 17.

Informații despre conținut

Suprafața totală a Pământului este de aproximativ 510 milioane km2. Aceasta este împărțită între uscat și apă. Suprafața acoperită de uscat reprezintă aproximativ 29% din suprafața totală a Pământului, iar restul de 71% este acoperit de apă. În continuare vom realiza o descriere detaliată a continentelor, principalele componente ale suprafeței de uscat a Pământului.

America de Nord este unul dintre cele 7 continente ale lumii, cu o istorie bogată și diversă. Înainte de sosirea europenilor, continentul era locuit de numeroase populații indigene, cum ar fi aztecii, mayașii și inuiții. Numele continentului vine de la navigatorul și cartograful italian Amerigo Vespucci. El a fost unul dintre primii europeni care a sugerat că pământurile descoperite de Cristofor Columb în 1492 nu erau parte a Asiei, ci făceau parte dintr-un nou continent. În 1507, un cartograf german, Martin Waldseemüller, a publicat o hartă a lumii care includea noile teritorii descoperite în așa-numita Lume Nouă. În onoarea lui Amerigo Vespucci, Waldseemüller a propus ca noul continent să fie numit America. Deși inițial termenul America se referea doar la ceea ce numim astăzi America de Sud, numele a fost ulterior extins pentru a include atât America de Nord, cât și America Centrală. Continentul America de Nord include o mare varietate de peisaje și are una dintre cele mai dezvoltate și diversificate economii din lume, fiind lider mondial în tehnologii avansate, producție industrială, agricolă și resurse naturale. Printre curiozități, ar trebui menționat faptul că dispune de cea mai lungă graniță internatională din lume, granița dintre SUA și Canada, care are 8891 km, și faptul că aici a fost declarat primul parc național din lume, Yellowstone, în anul 1872.
Legat de America de Nord prin istmul Panama, continentul America de Sud este situat în cea mai mare parte în emisfera sudică. America de Sud este cunoscută pentru diversitatea sa lingvistică și culturală, însă disparitățile economice rămân o problemă majoră a continentului, deoarece zonele rurale și comunitățile indigene sunt foarte slab dezvoltate comparativ cu marile orașe. Cu toate acestea, America de Sud dispune de câteva elemente geografice unice la nivel mondial: pădurea tropicală amazoniană, considerată cel mai mare rezervor de biodiversitate din lume, Anzii, cel mai lung lanț muntos continental, cu o lungime de 7000 km, Deșetul Atacama, cel mai arid loc de pe pământ, țara cu cea mai mare diversitate lingvistică din lume, cu peste 200 de limbi indigene vorbite pe teritoriul său și cel mai mare producător și exportator de cafea, adică Brazilia; prezența unora dintre cele mai misterioase ruine arheologice din lume, Machu Pichu din Peru, supranumit Orașul pierdut al Incașilor.
Continentul Europa. Inițial, termenul Europa a fost folosit de grecii antici pentru a descrie regiunile de la nord de Marea Egee, dar, pe măsură ce cunoștințele geografice s-au extins, numele a fost aplicat întregului continent. În prezent, Europa este un centru de inovație, cultură și influență politică, contribuind semnificativ la dezvoltarea globală. Este un continent renumit pentru diversitatea culturală și lingvistică, aici vorbindu-se peste 200 de limbi. Tot aici au avut loc unele dintre cele mai importante evenimente și mișcări culturale și politice, precum Renașterea în Italia, cu un impact major asupra artei, științei și literaturii, Revoluția Industrială din Marea Britanie, care a schimbat fundamental modul de viață al oamenilor, prin inovații tehnologice și economice, Epoca Luminilor, care a promovat rațiunea, știința și drepturile omului, cele două războaie mondiale, care au avut un impact profund asupra geopoliticii mondiale și au dus la crearea unor organizații internaționale precum ONU. Nu în ultimul rând, Europa are una dintre cele mai dezvoltate economii din lume. Un rol important în economia continentului joacă Uniunea Europeană, o organizație politică și economică formată din 27 de state membre, care colaborează în diferite domenii pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea pe continent.
Deținând aproximativ 30% din suprafața de uscat a Pământului și 60% din populația globală, Asia este cel mai mare și mai populat continent al lumii. Denumirea Asia provine din cuvântul Akkadian “Asu”, care înseamnă răsărit sau est, folosit în antichitate de civilizațiile din Orientul Apropiat și Grecia pentru a desemna teritoriile din estul lor. Asia este un continent al contrastelor și al diversității, de la vârfurile înalte ale Himalayei, până la câmpiile întinse ale Siberiei, de la metropolele ultra-moderne, până la sate tradiționale. În Asia se vorbesc peste 2300 de limbi, iar țări precum China, Japonia, Coreea de Sud și India sunt lideri globali în tehnologie, producție industrială și inovație. Continentul este bogat în situri istorice și arhitecturale, cum ar fi: Taj Mahal, în India; orașele antice Angkor Wat, în Cambodgia; Petra, capitala regatului nabateenilor din Iordania; Marele Zid Chinezesc. Acesta din urmă se întinde pe 21196 de km și a fost construit în secolul al VII-lea î.Hr. pentru a proteja China de invazii.
Al doilea cel mai mare și mai populat continent de pe Glob este Africa. Romanii au fost primii care au folosit termenul Africa pentru a descrie provincia lor din regiunea corespunzătoare actualului Tunis și nord-estului Algeriei. Se pare că denumirea provenea de la cuvântul “Afri”, care se referea la un trib berber din nordul Africii. Este un continent caracterizat printr-o diversitate etnică și religioasă deosebită, printr-o economie bazată în general pe agricultura de subzistență, dar fără a ignora industria și comerțul, atât de specifice unor țări mai dezvoltate, precum Africa de Sud, Nigeria și Egipt. Africa este considerată leagănul umanității, aici fiind descoperite unele dintre cele mai vechi fosile umane, inclusiv cele ale speciei Australopithecus din Etiopia și Tanzania. Printre superlativele geografice ale continentului este și Deșertul Sahara, cel mai mare deșert al planetei, precum și civilizația Egiptului antic, faimoasă pentru piramidele lui Kheops, Khefren și Mikerinos, precum și pentru contribuțiile semnificative aduse științei, arhitecturii și artei.
Cel mai mic continent și, în același timp, o țară insulară situată în emisfera sudică, este Australia. Numele Australia provine din expresia latină terra australis incognita, care înseamnă țara necunoscută a sudului. Această denumire a fost folosită de către cartografii și exploratorii europeni încă din perioada antichității târzii și medievale pentru a se referi la o presupusă masă de pământ situată în sudul planetei, despre care se credea că trebuie să existe pentru a echilibra continentele din emisfera nordică. În 1804, într-o hartă intitulată A Chart of Terra Australis, exploratorul britanic Matthew Flinders folosește pentru prima dată numele Australia, acesta fiind adoptat oficial de guvernul britanic în 1824. Zonele aride și semi-aride acoperă 70% din suprafața continentului, iar în zona litorală există mai mult de 10.000 de plaje. De-a lungul coastei nord-estice a Australiei se regăsește Marea Barieră de Corali, cea mai mare structură de corali din lume, vizibilă din spațiu. Continentul este cunoscut și pentru animalele sale unice, cum ar fi cangurii, koala, wombatul, diavolul tasmanian și diverse specii de marsupiale.
Cel mai sudic continent al Pământului, acoperit aproape în totalitate de gheață este Antarctica, considerat și cel mai rece loc de pe Pământ, deoarece acolo a fost înregistrată temperatura cea mai scăzută de pe Terra, -89,2 °C, la stația Vostok, în 1983. Continentul nu este locuit de o populație permanentă, însă există 70 de stații de cercetare, operate de 30 de țări, unde cercetătorii studiază diverse aspecte ale științelor naturale, incluzând climatologia, biologia și geologia. Numele Antarctica provine din cuvântul grecesc antarktikos, care înseamnă opus arcticului. În anul 1959, 12 state care desfășurau activitate de cercetare în Antarctica au semnat la Washington Tratatul Antarctic, ce interzice activitățile militare și exploatarea resurselor minerale de pe continent, suprafața sa fiind destinată exclusiv scopurilor științifice. În prezent, Tratatul Antarctic are 54 de state semnatare, state cu stații de cercetare acolo sau state care sprijină activitatea științifică în regiune.

Suprafețele de uscat ale Globului sunt esențiale pentru viața pe Pământ, furnizând resurse naturale, susținând biodiversitatea și influențând clima și mediul planetar într-o varietate de moduri. Gestionarea lor durabilă și conservarea lor sunt cruciale pentru un viitor sustenabil al planetei noastre.