61. Profilul reliefului din Australia
Structura planșei 61
Sub titlu, legenda prezintă textura pentru trei trepte altitudinale, aceleași de pe harta formelor majore de relief (planșa 60), respectiv: de la 0 la 200 de m, de la 200 la 800 de m și mai mare de 800 de m.
Planșa prezintă sub forma unui grafic, o secțiune transversală prin continentul Australia, de la vest la est, în zona mediană. Graficul este compus din două axe, una orizontală, care măsoară lungimea profilului, din 500 în 500 de km, și una verticală, care măsoară înălțimea profilului, din 500 în 500 de m. Citirea lungimii și înălțimii de pe grafic se face din stânga spre dreapta și de jos în sus. Lungimea totală este de aproximativ 4.500 de km, iar înălțimea maximă a zonelor traversate este de circa 1.000 de m.
Urmărind linia de profil din interiorul graficului, observăm că ea urcă și coboară, arătându-ne aspectul formelor de relief pe care le străbate. Textura de pe grafic ne spune în ce categorie de înălțime se încadrează fiecare sector străbătut, iar etichetele de deasupra ne indică numele acestora: Marele Deșert Victoria, Marea Câmpie a Australiei, Munții Marii Cumpene de Ape.
Informații despre conținut
Profilul traversează partea mediană a continentului, din extremitatea vestică a statului Australia de Vest până în extremitatea estică a statului Queensland, și pune în evidență câteva aspecte topografice ale celui mai mic continent al Globului.
În vest, prima subunitate de relief, traversată pe o lungime de circa 2.700 km, este Marele Deșert Victoria. Se observă aspectul în general plan al reliefului, care se menține destul de constant în jurul altitudinii de 500 m, cu mici creșteri de până la 700 m în extremități, datorită rocilor mai rezistente la dezagregare și eroziune. Deși zona nu este activă tectonic în prezent, structurile geologice sugerează o istorie complexă a mișcărilor plăcilor tectonice pe care este situat continentul, ce au influențat formarea reliefului actual. Regiunea prezintă deseori straturi sedimentare depuse în perioadele lacustre, dar cuprinde și unele formațiuni stâncoase, inclusiv gresii și cuarțite, care au fost erodate de-a lungul timpului și creează azi peisaje spectaculoase. Relieful deșertic prezintă mai multe elemente caracteristice, cum sunt: dunele de nisip longitudinale, cu înălțimi de 30 m, orientate în direcția vânturilor; întinsele depuneri de sare, unde apa subterană ajunge la suprafață și se evaporă; bazinele endoreice, adică bazinele de colectare a apelor care nu au ieșire spre ocean; solul specific, de culoare roșie, dovadă a prezenței oxizilor de fier.
Spre est, profilul se continuă cu cea mai joasă unitate de relief, Marea Câmpie a Australiei, pe care o traversează pe o distanță de aproximativ 1.500 km. Altitudinea medie de circa 200 m și aspectul foarte plat al reliefului sunt consecințele factorilor genetici și ai structurii geologice, unitatea fiind formată prin eroziune și acumulare de sedimente. Regiunea conține și numeroase depresiuni, unele dintre ele cantonând lacuri saline, precum Lacul Eyre. Aceste lacuri sunt adesea secate sau semiuscate, cu ape care se acumulează doar în perioadele cu precipitații abundente. Marea Câmpie este parte a Cratonului Australian, una dintre cele mai vechi unități tectonice stabile ale Pământului, formată în timpul perioadelor Arhaice și Proterozoice, acum aproximativ 2,5 miliarde de ani. Deasupra Cratonului se află straturi de depozite sedimentare, care au fost acumulate de-a lungul timpului, prin erodarea și transportul sedimentelor de către apă și vânt. Aceste depozite includ argile, nisipuri și loess.
Ultima unitate majoră de relief, traversată de profil pe o lungime de circa 300 km și localizată pe coasta estică a Australiei, corespunde Munților Marii Cumpene de Ape. Aici profilul atinge altitudinea sa maximă, de circa 1.000 m. Pe acest sector se observă accentuarea fragmentării reliefului, deoarece aici se găsesc structuri geologice complexe, cu falii și rifturi. Aceste structuri au contribuit la crearea diverselor forme de relief, de la platouri largi până la vârfuri abrupte. Definitivarea particularităților morfometrice actuale a fost realizată prin procesul erozional, care a îndepărtat rocile sedimentare mai moi.