Cuprins

7. Latitudinea. Paralelele pe Glob

Structura planșei 7

Sub titlu, legenda prezintă textura pentru uscat și un semn convențional, sub forma unei linii întrerupte, pentru traseul unor paralele importante. Textele de pe hartă ne indică: Polul Nord, Cercul Polar de Nord, Tropicul Racului, Ecuatorul, Tropicul Capricornului, Cercul Polar de Sud, Polul Sud. Urmărind linia de ghidaj, vom vedea spre mijlocul foii un semn ca un vârf de săgeată, care ne conduce către linia Ecuatorului.

Informații despre conținut

Latitudinea este o măsură a poziției nord-sud a unui punct pe suprafața Pământului, exprimată în grade, minute și secunde. Latitudinea variază de la 0° la Ecuator până la 90° la poli. De exemplu, teritoriul României se desfășoară pe 5° latitudine, mai exact între 43° și 48° latitudine nordică, aspect care încadrează țara noastră în zona climatică temperată a emisferei nordice. Latitudinea unui punct pe Glob poate fi ilustrată cu ajutorul paralelelor.

Paralelele sunt linii imaginare, paralele cu Ecuatorul, care leagă puncte de aceeași latitudine. Pe majoritatea hărților acestea apar ca linii orizontale. Putem trasa un număr infinit de paralele. Ca atare, fiecare punct de pe glob, cu excepția polilor, se află pe o paralelă. Prin țara noastră, de exemplu, cea mai importantă paralelă care trece este cea de 45° latitudine nordică, aceasta situându-se la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord. În România, această paralelă traversează județele Arad, Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Buzău și Vrancea. Paralelele cele mai importante pe glob sunt: Ecuatorul, Tropicul Racului, Tropicul Capricornului, Cercul Polar de Nord, Cercul Polar de Sud, Polul Nord și Polul Sud.

Ecuatorul este cea mai lungă paralelă care împarte Pământul în cele două emisfere: emisfera nordică și emisfera sudică. Este definit de 0° latitudine și reprezintă o referință pentru măsurarea latitudinii. Lungimea Ecuatorului este de 40.075 km iar exploratorul și geograful francez Charles-Marie de la Condamine a condus una dintre primele expediții științifice pentru a măsura lungimea Ecuatorului în secolul al XVIII-lea. Expediția sa a confirmat faptul că Pământul este mai bombat la Ecuator și mai turtit la poli. La Ecuator, toate constelațiile din emisfera nordică și sudică sunt vizibile de-a lungul anului iar durata zilei și a nopții este aproape egală pe tot parcursul anului, fiecare având aproximativ 12 ore. Ecuatorul traversează 13 țări de pe continentele America de Sud, Africa și Asia.

Tropicul Racului, al cărui nume provine de la constelația Racului, este paralela situată la 23.5° nord de Ecuator. Marchează cea mai nordică latitudine la care Soarele poate fi direct deasupra capului la amiază, fenomen numit zenit solar. Acest fenomen se întâmplă în jurul datei de 21 iunie, la solstițiul de vară în emisfera nordică. Practic, această dată marchează începutul verii în emisfera nordică și cea mai lungă zi a anului. Regiunile situate pe sau aproape de Tropicul Racului au un climat tropical sau subtropical, cu veri fierbinți și, în multe cazuri, un sezon uscat și unul umed. Aceste zone includ o varietate de ecosisteme, de la deșerturi până la păduri tropicale și savane. Tropicul Racului trece prin orașe cum ar fi: Havanna în Cuba, Muscat în Oman și Calcutta în India.

Tropicul Capricornului își trage numele din constelația Capricornului și este paralela situată la 23.5° sud de Ecuator. Aceasta marchează cea mai sudică latitudine la care Soarele poate fi direct deasupra capului la amiază, fenomen care are loc în jurul datei de 21 decembrie, la solstițiul de vară în emisfera sudică, respectiv solstițiul de iarnă în emisfera nordică. Această zi este cea mai lungă zi a anului în emisfera sudică. Zonele situate de-a lungul Tropicului Capricornului includ o varietate de ecosisteme, de la deșertul Atacama, considerat cel mai arid loc de pe Glob, până la regiunile tropicale din Brazilia și Australia.

Cercul Polar de Nord sau Cercul Polar Arctic este o linie de latitudine situată la 66.5° nord de Ecuator. Aceasta delimitează zona polară nordică și marchează regiunea unde, pentru cel puțin o zi în fiecare an, Soarele nu răsare (fenomen cunoscut sub numele de noaptea polară) și nu apune (fenomen cunoscut sub numele de ziua polară sau soarele de la miezul nopții). Regiunile din apropierea Cercului polar de Nord se caracterizează printr-un climat polar cu ierni lungi și geroase, veri scurte și răcoroase, prin prezența tundrei arctice și a ghețurilor marine. În aceste regiuni trăiesc popoare indigene cum ar fi inuiții, saami și neneții, care au o cultură și un mod de viață adaptate condițiilor dure. Tradițiile lor includ vânătoarea, pescuitul și păstoritul turmelor de reni. Zona arctică atrage turiști interesați de peisajele naturale spectaculoase, fauna sălbatică și fenomenele naturale cum ar fi aurora boreală și soarele de la miezul nopții. Regiunea arctică a fost și un loc de explorare și aventură pentru mulți exploratori faimoși, cum ar fi Roald Amundsen și Robert Peary, care au contribuit la cartografierea și înțelegerea Arcticii.

Cercul Polar de Sud sau Cercul Polar Antarctic este o linie de latitudine situată la 66.5° sud de Ecuator. Aceasta delimitează zona polară sudică unde Soarele nu apune în timpul solstițiului de vară din 21 decembrie și nu răsare în timpul solstițiului de iarnă din 21 iunie. Cercul polar de Sud trece exclusiv prin Antarctica, cel mai rece, vântos și uscat continent de pe Pământ, nelocuit permanent. Și regiunile din apropierea Cercului Polar de Sud sunt locuri ideale pentru observarea aurorei australe, fenomen cauzat de interacțiunea particulelor solare cu câmpul magnetic al Pământului.

Polul Nord este cel mai nordic punct de pe Pământ, situat în mijlocul Oceanului Arctic, la 90° latitudine nordică. Este acoperit de o calotă de gheață marină care variază ca grosime și extindere în funcție de anotimpuri. Temperaturile sunt extrem de scăzute și sunt cuprinse între -40°C iarna și 0°C vara. La Polul Nord, ziua polară și noaptea polară durează fiecare câte 6 luni pe an. Polul Nord este un loc de cercetare important pentru studiul schimbărilor climatice, deoarece topirea gheții marine arctice este un indicator important al schimbărilor climatice globale, iar reducerea extinderii gheții marine afectează ecosistemele polare și contribuie la creșterea nivelului oceanului planetar. Polul Nord geografic nu corespunde cu Polul Nord magnetic, acesta din urmă deplasându-se în timp din cauza modificărilor în câmpul magnetic al Pământului. Primul om care a ajuns la Polul Nord este subiect de controversă și dispută istorică din cauza limitărilor tehnologice și a lipsei de verificări independente la acea vreme. Totuși, versiunea oficială acceptată de comunitatea științifică îi menționează pe Robert Peary și Matthew Henson, împreună cu patru ghizi inuiți, care au ajuns la Polul Nord la 6 aprilie 1909.

Polul Sud este cel mai sudic punct de pe Pământ, situat pe un platou glaciar din Antarctica, la aproximativ 2835 m deasupra nivelului mării, respectiv la 90° latitudine sudică. Polul Sud are un climat extrem de rece, cu temperaturi care variază între -20°C vara, din septembrie până în martie și -60°C iarna, din martie până în septembrie. Prima atingere confirmată a Polului Sud aparține lui Roald Amundsen, un explorator norvegian, la 14 decembrie 1911. Polul Sud este un loc de cercetare de primă importanță pentru studiile climatice, glaciologice, biologice și astronomice. Aici se află o stație de cercetare științifică operată de Statele Unite și deschisă tot timpul anului, stația Amundsen-Scott.