1. Băiat mușcat de șopârlă
Băiat mușcat de șopârlă este o capodoperă barocă din 1597, semnată de Michelangelo Merisi da Caravaggio. Cele două versiuni ale lucrării, aflate în Fondazione Roberto Longhi din Florența și National Gallery din Londra, sunt unanim considerate autentice.
Tabloul surprinde un moment tensionat și plin de dinamism: un tânăr reacționează brusc la mușcătura unei șopârle care l-a prins de deget, expresia sa fiind un amestec de durere, surpriză și vulnerabilitate.
Caravaggio accentuează fiecare detaliu, de la grimasa feței și poziția contorsionată a mâinilor până la strălucirea fructelor și transparența apei din vasul alăturat, simboluri ce pot sugera efemeritatea și fragilitatea vieții. Lucrarea surprinde exact clipa în care o șopârlă îl mușcă de deget, iar corpul său reacționează brusc. Trupul este întors, umerii sunt tensionați, iar capul se retrage instinctiv, ca un arc întins, semn al durerii neașteptate. Chipul său este expresiv și agitat: fruntea se încrețește, sprâncenele se ridică în semn de surpriză, iar gura este întredeschisă, ca și cum ar scoate un țipăt. Părul său, des și creț, încadrează fața și pare să se miște împreună cu gestul brusc al capului.
Misterul din jurul identității modelului amplifică fascinația acestei lucrări. Dacă Mario Minniti, prieten și colaborator frecvent al lui Caravaggio, rămâne un candidat posibil datorită trăsăturilor fizice similare, criticul Michael Fried propune o ipoteză mai intrigantă: tabloul ar putea fi un autoportret deghizat. Fried argumentează că poziția mâinilor personajului amintește de postura unui pictor care lucrează, sugerând astfel o auto-reprezentare subtilă a lui Caravaggio în ipostaza unui actor al propriei creații.
Dincolo de aceste teorii, “Băiat mușcat de șopârlă” poate fi interpretat și simbolic, ilustrând natura imprevizibilă a vieții, atracția periculoasă a plăcerilor senzoriale și impulsivitatea tinereții.