4. Lepădarea lui Petru
Lepădarea lui Petru, o pictură de 171,5 x 240 cm, realizată de Valentin de Boulogne în jurul anilor 1615–1617, prezintă o scenă nocturnă, plină de tensiune și introspecție, în care mai multe personaje sunt strânse într-un spațiu mic, aproape sufocant.
Lucrarea surprinde un moment intens din viața apostolului Petru, prins într-un conflict moral și spiritual. Scena este densă, cu mai multe personaje în jurul unui sarcofag roman pe care se joacă un joc cu zaruri. În stânga, apostolul Petru, îmbrăcat într-o mantie groasă, privește cu o expresie de uimire și vinovăție, întorcând capul parțial de la privirile acuzatoare ale celorlalți. Barba sa aspră și ridurile adânci sugerează vârsta și povara interioară. Tot în jumătatea stângă, dar puțin mai central, o femeie fermă și autoritară îl acuză cu brațul întins. Poartă o ținută cu armură pe piept, sugerând o poziție de forță. Lângă ea, un soldat în armură, cu o cască decorată cu pene, stă atent, subliniind tensiunea momentului. Focul din stânga jos, către care Petru ține întinsă mâna dreaptă, simbolizează vinovăția care arde în conștiința sa.
În jumătatea dreaptă a picturii, mai mulți soldați și bărbați în haine bogat texturate sunt implicați într-o conversație animată, iar mâinile lor sunt îndreptate către niște zaruri de pe sarcofagul folosit ca masă de joc. Cele trei zaruri sunt întoarse către privitor, iar suma punctelor lor este 13, număr cu conotație nefastă.
Scena face referire la un moment descris în Evanghelii, în care soldații romani aruncă zaruri pentru a-și împărți hainele lui Iisus după răstignirea acestuia, obicei pe care îl practicau cu orice pradă de război.
Gestul soldaților subliniază înstrăinarea și indiferența, în contrast cu figura smerită a lui Petru, care se află, plin de remușcare, în încercarea de a se salva spiritual din vinovăția trădării.