10. Viața - Ferdinand Gallaș
Sculptorul Ferdinand Gallaș este un sculptor român de etnie germană (șvab bănățean), unul dintre cei mai importanți artiști plastici care și-au desfășurat activitatea în Timișoara în prima jumătate a secolului XX. El s-a născut în 1893, într-o familie modestă. Încă din copilărie, talentul său deosebit pentru desen și modelaj a fost remarcat de profesori. A studiat la Școala de Arte și Meserii din Timișoara, apoi, cu ajutorul unei burse, la Budapesta. Acolo a început să exceleze în studiul corpului uman și în sculptură, participând la expoziții și fiind bine apreciat. Ca o recunoaștere a meritelor sale, a fost numit profesor asistent la catedra Facultății de Arte Frumoase din Budapesta.
Viața artistului a fost marcată de experiențe extreme: în timpul Primului Război Mondial a fost trimis pe front, iar ulterior ținut ca prizonier în Rusia pentru șapte ani. În condiții dure, a lucrat ca dulgher, cioplitor, bijutier, traducător, scenograf. După eliberare, a studiat sculptura la Academia de Arte din Moscova. Interesul său artistic s-a concentrat pe umanitatea personajelor și pe atenția la detaliu.
Sculptura în piatră “Viața” a fost realizată odată cu revenirea sa la Timișoara, în 1921. Ea a fost prezentată publicului un an mai târziu, în cadrul unei expoziții proprii. Aceasta este una dintre lucrările sale cele mai cunoscute. Ea ilustrează o figură masculină, tensionată, cu spatele aplecat sub greutatea unui bolovan. Capul este aplecat în față, cu bărbia în piept. Personajul pare în mișcare, piciorul său stâng fiind mai în față decât cel drept, ca și cum tocmai ar face un pas. Sub corpul său se află un pilon de piatră. El servește la echilibrul propriu-zis al statuii, dar poate avea și valențe simbolice.
Lucrarea ne face să ne gândim la o reprezentare a scenei principale din mitul lui Sisif. Sisif, din mitologia greacă, a fost pedepsit pentru faptele sale să împingă o stâncă uriașă pe un deal abrupt, în cea mai profundă parte a Infernului. De fiecare dată când ajungea aproape de capăt, stânca se rostogolea înapoi la baza dealului, forțându-l să reia efortul la nesfârșit. Pedeapsa este considerată crudă pentru că era repetitivă. Acest mit poate fi legat de viața lui Ferdinand Gallaș, deoarece el exprima și nevoia de a te revolta și de a o lua mereu de la capăt, într-o căutare continuă a propriului sens al vieții.
Ferdinand Gallaș a explorat teme similare în întreaga sa carieră, toate realizate cu atenție la detaliu și o sensibilitate aparte față de corpul uman. Multe lucrări monumentale se află în Timișoara și Banat: ornamente de fațadă pentru clădiri publice, monumente funerare pentru familii foarte bogate, monumente care amintesc de soldații români căzuți în Primul Război Mondial.
A decedat în vara anului 1949, în spitalul public din Lovrin, localitate în care a fost și înmormântat.