Cuprins English version

4. Cap de copil - Nicolae Tonitza

Această pictură se numește Cap de copil și a fost realizată de Nicolae Tonitza în jurul anului 1920. Deoarece autorul nu a notat data finalizării acestei lucrări, ea a fost estimată de către specialiști.

Tonitza, născut în Bârlad în anul 1886, a murit în 1940 la București. El a fost unul dintre cei mai sensibili pictori români ai secolului XX. A lucrat și ca grafician, ceramist, cronicar de artă, fiind profund afectat de problemele perioadei istorice de atunci, ceea ce se reflectă în temele alese în operele sale. Tehnica folosită este de ulei pe pânză. Pictura face parte din seria dedicată copiilor, temă de care Tonitza a fost foarte atașat artistic și pe care îi reprezintă atipic, surprinzând expresii profunde, triste, contemplative. În portretele lui Tonitza, copilul nu este idealizat, ci prezentat ca o ființă complexă, deseori reflectând realitățile sociale ale epocii: sărăcia, izolarea, suferința.

Tonitza este unul dintre cei mai bine vânduți pictori români din istorie. La licitațiile Artmark, are lucrări care se vând cu peste 100.000 de euro.

Figura copilului este aproape obsesiv prezentă în toată opera lui Tonitza, mai ales începând cu perioada anilor 1920, și continuă pe tot parcursul vieții. El a fost înconjurat de copii de-a lungul vieții, ai săi și ai surorilor sale, care rămân văduve după Primul Război Mondial, Tonitza susținându-i ca și pe propriii săi copii.

În acest tablou este reprezentat un copil, văzut din profil, de la brâu în sus. Portretul este așezat pe diagonală, pornește din stânga sus și se continuă spre dreapta jos. Fundalul lucrării este gol, fără obiecte sau decor, și are o textură mată.

Profilul urmează conturul feței: frunte rotunjită, nas mic, buze întredeschise, bărbie rotundă. Trăsăturile sunt realizate simplu, cu o linie curbă, clară și expresivă. Pielea este marcată de textura cea mai netedă și se poate întâlni pe toată suprafața feței. Fiind pictată din profil, figura umană poate fi văzută doar pe jumătate. Ochiul este elementul central. Tonitza a pictat ochiul copilului ca o bulină mare și neagră. Privirea îi este aplecată către colțul din stânga jos, sugerând un moment de liniște sau introspecție. Acest detaliu transmite emoția specifică stilului său: o fragilitate melancolică, dar și o formă tăcută de maturitate. Ochii mari și întunecați ai personajelor lui Tonitza sunt semnătura inconfundabilă a stilului său.

Personajul poartă pe cap un batic alb, reprezentat printr-o textură fină, legat la spate și decorat cu buline, pe care le poți simți sub degete ca pe niște pete de formă ovală, cu o textură aspră - cea mai aspră textură din tot tabloul. Baticul ne face să credem că în pictură este vorba despre o fetiță. De sub batic ies câteva fire de păr care îi acoperă urechea și o parte din gât. Vei simți aceste detalii ca pe niște linii fine, curbe, ușor în relief. Fetița este îmbrăcată cu o ie albă, care are textura fină, la fel ca cea a baticului. Peste ie poartă o vestă roșie, cu textură aspră. Ea încearcă să imite materialul din care este confecționată vesta, care pare a fi lână. Diferențele de textură te ajută să înțelegi suprapunerile vestimentației.

În partea dreaptă sus a planșei este reprezentată tactil semnătura originală a pictorului, Tonitza, scrisă cu linii fluide.

“În artă, forma nu e niciodată perfectă prin ea însăși, ci prin ceea ce izbutește să exprime.”

~ Nicolae Tonitza