9. Soția Artistului - Ioan Zaicu
Ioan Zaicu este una dintre cele mai importante figuri ale artei bănățene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. S-a născut în 1868, la Fizeș, în județul Caraș- Severin. Studiile sale în domeniul artistic au fost făcute la Academia de Arte Frumoase din Viena, ca bursier.
Ioan Zaicu a fost un artist complex, cunoscut atât pentru pictura religioasă, cât și pentru portretele sale. Frescele din Nădlac, Csongrád și Timișoara-Fabric reflectă stilul academic dobândit la Viena, reinterpretat în stil tradițional-bănățean.
În 1897 artistul obține prima sa comandă mare: pictarea bisericii ortodoxe din Nădlac, unde și-a întâlnit viitoarea soție, Vioara Ruga. În 1911 a cumpărat o casă în Timișoara, unde a locuit până în anul 1914, când a murit din cauza unor complicații medicale. Lucrarea “Soția artistului” este realizată în tehnica ulei pe pânză și nu este datată. Fundalul lucrării este gol, reprezentat printr-o textură mată. În centrul tabloului este reprezentat un singur personaj, soția artistului. Ea stă așezată pe un scaun elegant, cu spătar și brațe sculptate în lemn. Încadrarea ne-o prezintă văzută din față, din creștet până la glezne. Fața este conturată de o linie în relief și reprezentată printr-o textură netedă. Sprâncenele, ochii, nasul și buzele sunt schițate pe față cu linii subțiri. Expresia feței este ușor neutră, contemplativă. Are părul atent prins la spate, reprezentat cu linii subțiri.
Rochia, reprezentată cu o textură fină, are un guler ce îi acoperă gâtul. În zona pieptului se poate simți o broderie din linii subțiri, iar la brâu o fontă mare, cu textură aspră. Umerii rochiei sunt bufanți și mânecile îi acoperă brațele până la palme. Este o rochie elegantă, dintr-un material fin, scump, specifică începutului de secol XX pentru clasa socială cu statut economic bun. Mâinile sunt reprezentate de textură netedă și au un contur cu linie în relief. Se pot număra degetele. Pe mâna dreaptă poartă o brățară și pe ambele degete inelare câte un inel. Aceste ornamente se pot simți ca niște linii în relief. În mâna stângă ține o carte, reprezentată cu textură aspră. Cartea ne spune că persoana era educată, știa să citească, lucru destul de rar în acea perioadă.
Sub cotul drept se pot simți ornamentele scaunului, mai mulți franjuri decorativi care atârnă. În dreapta personajului este o draperie, iar în stânga o plantă de apartament. Draperia este reprezentată cu o textură aspră și legată la mijloc cu un șnur. În stânga personajului este o plantă de apartament de tip palmier. I se pot simți frunzele lungi, netede, conturate cu o linie în relief.
Criticul Ion Frunzetti remarcă faptul că Zaicu realiza fiecare portret “departe de a fi indiferent la viața sufletească a personajelor care pozează, Zaicu urmărește… să facă dintr-un portret un document uman”, surprinzând nu doar chipul, ci și viața soției sale.